Psalmul 94
1O, Dumnezeu al răzbunărilor! O, Doamne!
O, Dumnezeu al răzbunărilor, străluceşte Tu!
2Ridică-Te, Judecător al pământului;
răsplăteşte celor mândri după mândria lor!
3Până când vor triumfa cei răi, Doamne,
până când?
4Ei bolborosesc, vorbesc cu trufie,
toţi cei ce săvârşesc nelegiuirea se laudă.
5Asupresc pe poporul Tău, Doamne,
apasă asupra moştenirii Tale.
6Îi omoară pe văduvă şi pe străin;
îl ucid pe orfan.
7Ei zic: „Nu vede Domnul!
Dumnezeul lui Iacov nu ia aminte!“
8Luaţi aminte, voi, oameni fără minte din popor!
Neghiobilor, când vă veţi deştepta?
9Să nu audă Cel Ce a sădit urechea?
Să nu vadă Cel Ce a plăsmuit ochiul?
10Să nu mustre oare Cel Ce disciplinează neamurile,
Cel Ce învaţă pe om cunoaşterea?
11Domnul cunoaşte gândurile omului;
ştie că sunt zadarnice.
12Ferice de bărbatul pe care-l disciplinezi Tu, Doamne,
şi pe care-l înveţi din Legea Ta,
13ca să-l linişteşti în zilele cele rele,
până se va săpa groapa celui rău.
14Domnul nu-Şi părăseşte poporul,
nici nu-Şi uită moştenirea!
15Căci din nou se va face judecată cu dreptate
şi toţi cei cu inima cinstită o vor urma.
16Cine se va ridica pentru mine împotriva celor răi?
Cine va lua poziţie pentru mine împotriva celor ce săvârşesc nelegiuirea?
17Dacă Domnul nu ar fi ajutorul meu,
foarte curând sufletul meu ar fi culcat în tăcerea morţii.
18Când zic: „Mi se clatină piciorul!“,
îndurarea Ta, Doamne, mă sprijină!
19În mulţimea frământărilor mele lăuntrice,
alinările Tale îmi încântă sufletul.
20Poate oare un tron corupt să Ţi se alăture,
unul care plăsmuieşte necazul prin decret?
21Ei uneltesc[a] împotriva sufletului celui drept
şi osândesc sânge nevinovat.
22Domnul este întăritura mea!
Dumnezeul meu este stânca mea de adăpost!
23El le va răsplăti după nelegiuirea lor
şi-i va nimici pentru răutatea lor;
Domnul, Dumnezeul nostru, îi va nimici.