Psalmul 57
Pentru dirijor. De cântat ca şi „Nu nimici!“. Al lui David. Un mihtam[a] compus pe vremea când acesta se refugiase în peşteră, fugind de Saul.
1Ai milă de mine, Dumnezeule, ai milă de mine,
căci la Tine îmi caut scăparea!
La umbra aripilor Tale caut adăpost
până când trece necazul.
2Strig către Dumnezeul Preaînalt,
către Dumnezeul Care mă răzbună.
3El trimite poruncă din cer şi mă mântuieşte;
îl face de ruşine pe prigonitorul meu!Sela
Dumnezeu Îşi trimite îndurarea şi credincioşia.
4Sunt în mijlocul leilor;
mă culc printre cei ce devorează,
oameni ai căror dinţi sunt suliţe şi săgeţi
şi a căror limbă este o sabie tăioasă.
6Ei întinseseră un laţ paşilor mei,
– sufletul îmi era încovoiat de durere –,
îmi săpaseră o groapă,
dar au căzut ei înşişi în ea.Sela
7Inima mea este pregătită, Dumnezeule,
inima mea este pregătită!
Voi cânta şi voi suna din instrumentele mele.
8Trezeşte-te, suflet al meu[c]!
Treziţi-vă, harfă şi liră!
Voi trezi zorii[d]!
9Stăpâne, Te voi lăuda printre popoare,
Îţi voi cânta printre neamuri!
10Căci îndurarea Ta este mare, ajunge până la ceruri,
iar credincioşia Ta – până la nori.
11Fii înălţat, Dumnezeule, mai presus de ceruri!
Fie slava Ta peste întreg pământul!