Psalmii 78

⁵El a ridicat o mărturie în Iacov,
    a pus o Lege în Israel
şi a poruncit strămoşilor noştri
    să-şi înveţe fiii din ea,
⁶pentru ca generaţia următoare,
    fiii care se vor naşte, să o cunoască,
        şi ei, la rândul lor, să o povestească fiilor lor;
⁷să-şi pună încrederea în Dumnezeu,
    să nu uite lucrările lui Dumnezeu,
        ci să-I împlinească poruncile;
⁸să nu fie ca strămoşii lor,
    o generaţie neascultătoare şi răzvrătită,
o generaţie care nu şi-a pregătit inima
    şi al cărei duh nu a fost credincios lui Dumnezeu.

⁹Fiii lui Efraim, înarmaţi, trăgători cu arcul,
    au dat înapoi în ziua bătăliei:
¹⁰nu păziseră legământul lui Dumnezeu,
    refuzând să umble în Legea Lui;
¹¹I-au uitat faptele
    şi minunile pe care El le arătase,
¹²minunile pe care le înfăptuise înaintea strămoşilor lor
    în regiunea Ţoan din ţara Egiptului.
¹³A despărţit marea şi i-a trecut prin ea,
    punând apele să stea ca un zid.
¹⁴I-a călăuzit printr-un nor ziua,
    şi toată noaptea – prin lumina focului.
¹⁵A despicat stânci în pustie,
    ca să le dea să bea ape, cât adâncul de multe.
¹⁶A făcut ca din stânci să izvorască torente
    şi să curgă apa râuri-râuri.

¹⁷Dar ei şi-au înmulţit păcatele faţă de El,
    răzvrătindu-se împotriva Celui Preaînalt în pustie.
¹⁸L-au ispitit pe Dumnezeu în inimile lor,
    cerând mâncare după poftele lor.
¹⁹Au vorbit împotriva lui Dumnezeu, zicând:
    „Oare va putea Dumnezeu să ne întindă masa în pustie?
²⁰Desigur, El a lovit stânca
    din care a ţâşnit apa şi s-au revărsat ueduri,
însă va putea El oare să ne dea şi pâine,
    va putea El să dea carne poporului Său?“
²¹Auzind aceasta, Domnul a străbătut tabăra.
    S-a aprins un foc împotriva lui Iacov
        şi a izbucnit mânia Sa împotriva lui Israel.
²²Aceasta pentru că nu s-au încrezut în Dumnezeu
    şi pentru că nu şi-au pus încrederea în mântuirea Lui.
²³Totuşi El a dat porunci norilor de sus
    şi a deschis porţile cerului.
²⁴A făcut să plouă asupra lor cu mană ca să aibă de mâncare
    şi le-a dat grâu ceresc.
²⁵Au mâncat cu toţii pâinea celor puternici^[b]
    şi le-a trimis hrană pe săturate.
²⁶A stârnit în ceruri vântul de răsărit
    şi a condus cu puterea Lui vântul din sud.
²⁷A plouat peste ei cu carne ca pulberea de multă
    şi cu înaripate multe cât nisipul mării.
²⁸Le-a făcut să cadă în mijlocul taberei,
    împrejurul locuinţelor lor.
²⁹Au mâncat şi s-au îmbuibat,
    căci El le dăduse după poftele lor.
³⁰Dar înainte ca ei să-şi astâmpere pofta,
    chiar în timp ce aveau mâncarea în gură,
³¹mânia lui Dumnezeu a şi izbucnit împotriva lor,
    omorând pe cei mai viguroşi dintre ei
        şi doborând pe tinerii lui Israel.

³²Cu toate acestea, ei au continuat să păcătuiască
    şi, în pofida minunilor Lui, ei tot nu au crezut.
³³De aceea le-a pus El capăt zilelor în deşertăciune
    şi anilor lor în teroare.
³⁴Când îi pedepsea cu moartea, ei Îl căutau,
    se întorceau şi-L căutau pe Dumnezeu cu râvnă;
³⁵îşi aminteau din nou că Dumnezeu fusese stânca lor,
    că Dumnezeul Preaînalt fusese răscumpărătorul lor.
³⁶Dar Îl înşelau cu gurile lor
    şi cu limba lor Îl minţeau.
³⁷Inima lor nu era în întregime a Lui
    şi nu se încredeau în legământul Lui.
³⁸Totuşi El a fost milos;
    le-a iertat nelegiuirea
        şi nu i-a nimicit.
De multe ori Şi-a retras mânia
    şi nu Şi-a aprins întreaga Lui furie.
³⁹Şi-a adus aminte că sunt doar carne,
    doar o suflare care trece fără să se mai întoarcă.

⁴⁰De câte ori s-au răzvrătit împotriva Lui în deşert
    şi L-au întristat în pustie!
⁴¹S-au abătut din nou şi L-au ispitit pe Dumnezeu,
    îndurerând astfel pe Sfântul lui Israel.
⁴²Nu şi-au amintit de mâna Lui –
    de ziua când i-a izbăvit de duşman,
⁴³când Şi-a înfăptuit semnele în Egipt
    şi minunile Sale în regiunea Ţoan:
⁴⁴cum le-a prefăcut râurile în sânge
    şi apa din pâraie cu neputinţă de băut;
⁴⁵cum a trimis împotriva lor roiuri de muşte care i-a mâncat
    şi broaşte care i-au prăpădit;
⁴⁶cum le-a dat roadele pradă omizii
    şi munca lor pradă lăcustei;
⁴⁷cum le-a ruinat viile cu grindină
    şi sicomorii cu lapoviţă^[c];
⁴⁸cum le-a dat vitele pradă grindinei
    şi cirezile pradă fulgerului;
⁴⁹cum Şi-a trimis împotriva lor mânia Lui aprinsă,
    furia, indignarea şi necazul,
        îngeri aducători de nenorociri;
⁵⁰cum Şi-a dat frâu liber mâniei,
    fără să le scape sufletul de la moarte,
        dându-le viaţa pe mâna molimei;
⁵¹cum i-a ucis pe toţi întâii născuţi ai Egiptului,
    pârga puterii din corturile lui Ham;
⁵²cum Şi-a condus poporul ca pe o turmă,
    i-a călăuzit prin pustie ca pe o turmă de oi;
⁵³cum i-a condus spre locuri sigure, fără ca ei să se teamă,
    în timp ce pe duşmanii lor i-a acoperit marea;
⁵⁴cum i-a adus la hotarul ţării Lui sfinte,
    la muntele pe care l-a câştigat dreapta Sa;
⁵⁵cum a izgonit dinaintea lor neamuri,
    cum le-a dat teritoriul în moştenire
        şi a pus seminţiile lui Israel să le locuiască corturile.

⁵⁶Dar ei L-au ispitit pe Dumnezeul cel Preaînalt
    şi s-au răzvrătit împotriva Lui;
        nu au păzit mărturiile Lui.
⁵⁷S-au depărtat şi au fost necredincioşi asemenea părinţilor lor;
    s-au schimbat devenind ca un arc defectuos.
⁵⁸L-au întărâtat la mânie prin înălţimile lor,
    prin idolii lor I-au stârnit gelozia.
⁵⁹Dumnezeu a auzit, a trecut prin tabără
    şi l-a respins în întregime pe Israel.
⁶⁰Apoi Şi-a părăsit Locuinţa din Şilo,
    Cortul în care locuia printre oameni.
⁶¹Şi-a lăsat tăria^[d] în captivitate
    şi slava – în mâna duşmanului.
⁶²Şi-a dat poporul pradă sabiei;
    Şi-a dezlănţuit mânia asupra moştenirii Lui.
⁶³Tinerii Lui au fost mistuiţi de foc,
    iar fecioarele Lui nu au mai fost lăudate^[e].
⁶⁴Preoţii Lui au căzut răpuşi de sabie,
    iar văduvele Lui nu s-au mai bocit.

⁶⁵Atunci Stăpânul S-a trezit ca unul care dormise,
    ca viteazul înveselit de vin.
⁶⁶Şi-a înlăturat duşmanii;
    i-a făcut de batjocură pentru totdeauna.
⁶⁷Totuşi El a lepădat cortul lui Iosif
    şi nu a ales seminţia lui Efraim.
⁶⁸A ales însă seminţia lui Iuda
    şi muntele Sion, pe care-l iubeşte.
⁶⁹Şi-a zidit Sfântul Lăcaş precum înălţimile
    şi precum pământul pe care l-a întărit pe vecie.
⁷⁰L-a ales pe David, robul Lui,
    l-a luat de la staulele oilor,
⁷¹l-a adus dinapoia mieilor
    ca să păstorească pe poporul Său, Iacov,
        şi pe Israel, moştenirea Sa.
⁷²Iar el i-a păstorit în curăţie de inimă
    şi i-a condus cu mâini pricepute.