Psalmul 18
Pentru dirijor. Al lui David, robul Domnului. David I-a dedicat Domnului cuvintele acestui cântec în ziua în care l-a eliberat din mâna tuturor duşmanilor lui şi din mâna lui Saul. El a zis:
1Te iubesc, Doamne, Tăria mea!
2 Domnul este stânca mea, fortăreaţa mea şi izbăvitorul meu!
Dumnezeul meu este stânca mea în Care mă adăpostesc,
scutul meu, cornul[a] mântuirii mele, întăritura mea!
3Eu Îl chem în ajutor pe Domnul, Care este vrednic de laudă,
şi sunt izbăvit de duşmanii mei.
4Mă înfăşuraseră legăturile morţii,
mă copleşiseră şuvoaiele nimicirii.
5Legăturile Locuinţei Morţilor mă împresuraseră,
mă prinseseră laţurile morţii.
6Dar în necazul meu L-am chemat pe Domnul,
am strigat către Dumnezeul meu.
El a ascultat glasul meu din Templul Său cel Sfânt
şi strigătul meu a ajuns înaintea Lui, până la urechile Sale.
7Atunci s-a zguduit şi s-a cutremurat pământul,
temeliile munţilor s-au zdruncinat,
s-au clătinat, pentru că El se mâniase.
8Ţâşnea fum din nările Lui
şi foc mistuitor din gura Lui,
cărbuni aprinşi ieşeau din ea.
9A aplecat cerurile şi a coborât;
nori negri erau sub picioarele Lui.
10Călărea pe un heruvim, zbura,
plutea pe aripile vântului.
11Întunericul Şi-l aşternuse drept învelitoare, iar împrejurul Lui, drept acoperământ,
erau ape întunecoase şi nori deşi.
12Din strălucirea care se oglindea înaintea Sa, prin norii Lui,
ieşea grindină şi cărbuni aprinşi.
13Domnul a tunat din ceruri,
Cel Preaînalt Şi-a făcut auzit glasul,
răspândind grindină şi cărbuni aprinşi[b].
14Şi-a aruncat săgeţile, risipindu-i pe duşmani;
a trimis fulgerele şi i-a pus pe fugă.
15La mustrarea Ta, Doamne,
la suflarea nărilor Tale,
s-au văzut albiile apelor
şi s-au descoperit temeliile lumii.
16El S-a întins din înălţime şi m-a apucat,
m-a scos din apele cele mari,
17m-a izbăvit de duşmanul meu cel puternic
şi de vrăjmaşii mei, căci erau mai tari decât mine.
18Ei m-au înfruntat în ziua necazului meu,
dar Domnul mi-a fost sprijin.
19El m-a scos la loc larg,
m-a izbăvit, pentru că El Îşi găseşte plăcerea în mine.
20Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea,
mi-a făcut după curăţia mâinilor mele,
21căci am păzit căile Domnului
şi nu m-am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu.
22Toate judecăţile Lui sunt înaintea mea
şi nu am îndepărtat hotărârile Lui de la mine.
23Am fost integru înaintea Lui
şi m-am păzit de nelegiuire.
24Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea,
după curăţia mâinilor mele înaintea ochilor Săi.
25Cu cel credincios Tu Te arăţi credincios,
cu cel drept Tu Te arăţi drept,
26cu cel integru Tu Te arăţi integru,
dar cu cel înşelător Tu Te porţi după înşelăciunea lui.
27Tu mântuieşti poporul smerit,
dar smereşti pe cel cu ochii trufaşi.
28Tu îmi aprinzi candela, Doamne!
Dumnezeul meu îmi luminează întunericul!
29Cu Tine mă năpustesc asupra năvălitorilor!
Cu Dumnezeul meu sar peste zidul întărit!
30Cât despre Dumnezeu, calea Lui este desăvârşită,
cuvintele[c] Domnului sunt încercate;
El este un scut pentru toţi cei ce se se adăpostesc în El.
31Cine este Dumnezeu în afară de Domnul?
Cine este Stâncă în afară de Dumnezeul nostru?
32Dumnezeu este Cel Ce m-a încins cu tărie
şi mi-a făcut desăvârşită calea.
33El mi-a făcut picioarele ca ale ciutelor
şi m-a aşezat pe înălţimi.
34Îmi deprinde mâinile pentru luptă,
astfel încât braţele mele întind arcul de aramă.
35Tu îmi dai scutul mântuirii Tale,
dreapta Ta mă sprijină,
ajutorul[d] Tău mă face mare.
36Tu-mi lărgeşti calea sub paşii mei,
ca să nu-mi alunece picioarele[e].
37Îmi urmăresc duşmanii şi-i ajung;
nu mă întorc până nu-i prăpădesc.
38Îi zdrobesc, de nu mai sunt în stare să se ridice;
ei cad sub picioarele mele.
39Tu mă încingi cu tărie pentru luptă
şi-i smereşti pe vrăjmaşii mei sub picioarele mele.
40Tu faci ca duşmanii mei să fugă dinaintea mea
şi eu îi nimicesc pe cei ce mă urăsc.
41Ei strigă după ajutor, dar nimeni nu-i izbăveşte;
strigă către Domnul, dar El nu le răspunde.
42Îi pisez făcându-i ca praful în bătaia vântului;
îi calc ca pe noroiul de pe uliţe.
43Tu mă scapi de învinuirile poporului,
mă pui drept căpetenie a neamurilor;
un popor pe care nu-l cunosc îmi slujeşte.
44Fiii străinului dau înapoi în faţa mea;
de îndată ce mă aud, mă ascultă.
45Fiii străinului îngălbenesc
şi ies tremurând din fortăreţele lor.