Psalmii 6

¹Doamne, nu mă mustra în mânia Ta
    şi nu mă disciplina în furia Ta!
²Îndură-te de mine, Doamne, căci sunt slab!
    Vindecă-mă, Doamne, căci fiinţa-mi^[b] este îngrozită!
³Sufletul mi-e îngrozit de tot,
    iar Tu, Doamne, până când întârzii?

⁴Întoarce-Te, Doamne, eliberează-mi sufletul,
    mântuieşte-mă din pricina îndurării Tale,
⁵căci morţii nu Te mai pomenesc
    şi în Locuinţa Morţilor^[c] cine Te mai laudă?

⁶Sunt sleit de atâtea suspine!
    În fiecare noapte îmi scald patul
        şi-mi inund aşternutul cu lacrimi.
⁷Mi s-au prăpădit ochii de atâta întristare,
    mi-a slăbit vederea din pricina tuturor vrăjmaşilor mei!

⁸Depărtaţi-vă de la mine, voi, toţi cei ce săvârşiţi răul,
    căci Domnul a auzit glasul bocetului meu!
⁹Domnul a auzit ruga mea,
    Domnul mi-a primit rugăciunea!
¹⁰Toţi duşmanii mei vor fi făcuţi de ruşine şi nespus de îngroziţi;
    vor da înapoi şi vor fi acoperiţi de ruşine într-o clipă.