Psalmul 74
Un maschil[a] al lui Asaf
1Dumnezeule, de ce ne respingi neîncetat?
De ce-Ţi aprinzi mânia împotriva turmei păşunii Tale?
2Adu-Ţi aminte de adunarea Ta, pe care ai cumpărat-o în vechime
şi ai răscumpărat-o ca seminţie a moştenirii Tale;
adu-Ţi aminte de muntele Sion, pe care l-ai locuit!
3Îndreaptă-Ţi paşii spre aceste ruine eterne,
unde duşmanul a prăpădit totul în Lăcaşul cel sfânt!
4Potrivnicii Tăi au răcnit în mijlocul Locului Tău de întâlnire;
şi-au pus însemnele lor ca semne.
5Şi-au făcut un nume asemenea celor ce ridică topoarele
ca să croiască drum prin pădure.
6Şi-au ascuţit uneltele împotriva gravurilor lui,
zdrobindu-le cu lovituri de secure şi de bardă.
7Au pus foc Lăcaşului Tău,
au întinat locuinţa Numelui Tău!
8Şi-au zis: „Îi vom prăpădi pe toţi!“,
apoi au dat foc tuturor altarelor lui Dumnezeu din ţară.
9Nu ne mai putem vedea semnele, nu mai sunt profeţi
şi nici unul dintre noi nu ştie până când vor dura toate acestea!
10Dumnezeule, până când va mai batjocori vrăjmaşul?
Va defăima duşmanul pentru totdeauna Numele Tău?
11De ce Ţi-ai retras mâna şi dreapta Ta?
Scoate-o din sân şi pune capăt acestei stări!
12Dumnezeu este împăratul meu din vechime
şi Cel Ce aduce izbăviri peste pământ[b].
13Tu, cu puterea Ta, ai despărţit Marea,
ai zdrobit capetele monstrului Tanin din ape.
14Tu ai sfărâmat capetele Leviatanului[c]
şi l-ai dat de mâncare poporului din pustietăţi.
15Tu ai deschis izvoare şi ueduri
şi ai uscat râuri care nu seacă.
16A Ta este ziua; a Ta este şi noaptea.
Tu ai rânduit luna şi soarele.
17Tu ai stabilit hotarele pământului,
vara şi iarna Tu le-ai făurit.
18Adu-Ţi aminte
că duşmanul Te defăimează, Doamne,
şi un popor nebun batjocoreşte Numele Tău.
19Nu lăsa pradă fiarelor viaţa turturelei Tale,
nu uita pentru totdeauna viaţa necăjiţilor Tăi!
20Ai în vedere legământul,
căci locurile dosnice ale ţării sunt pline
de cuiburi ale violenţei!
21Fă ca cel asuprit să nu se întoarcă amărât!
Fă ca nevoiaşul şi sărmanul să laude Numele Tău!