Psalmii 122

Psalmul 122

Un cântec de pelerinaj. Al lui David.

¹Mă bucur când mi se spune:
„Să mergem la Casa Domnului!“
²Picioarele ni se opresc
la porţile tale, Ierusalime.

³Ierusalimul este zidit ca o cetate
    ce-şi adună poporul în unitate^[a].
⁴Acolo vin seminţiile,
    seminţiile Domnului,
ca să laude Numele Domnului,
    aşa cum s-a hotărât pentru Israel,
⁵căci acolo sunt aşezate tronurile de judecată,
    tronurile Casei lui David.

⁶Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului!
    „Fie ca cei ce te iubesc să prospere^[b]!
⁷Pacea să fie între zidurile tale
    şi liniştea – în palatele tale.“
⁸Din pricina fraţilor mei şi a prietenilor mei,
    îţi urez: „Pacea fie în tine!“
⁹Din pricina Casei Domnului, Dumnezeul nostru,
    îţi doresc: „Bine să-ţi fie!“

Footnotes

Psalmii 122:3 Sensul în ebraică al acestui vers este nesigur; versul se referă fie la arhitectura Ierusalimului (ca o cetate, / este făcut dintr-o bucată), fie la oamenii care sunt în Ierusalim sau se adună acolo cu ocazia sărbătorilor (varianta din text)
Psalmii 122:6 Sau: să fie în siguranţă