Psalmii 69

¹Dumnezeule, scapă-mă,
    căci mi-au ajuns apele până la gât!
²Mă afund în mâl,
    nu mai găsesc loc tare;
intru în adâncurile apei
    şi mă înghit şuvoaiele.
³Am obosit strigând,
    mi s-a uscat gâtul;
mi se topesc ochii
    tânjind după Dumnezeul meu.
⁴Cei ce mă urăsc fără motiv
    sunt mai mulţi decât perii capului meu,
mulţi sunt cei ce vor să mă piardă,
    duşmani ai mei fără temei.
Trebuie să dau înapoi
    ce nu am furat.^[a]

⁵Dumnezeule, Tu-mi cunoşti nechibzuinţa,
    păcatele mele nu-Ţi sunt ascunse.

⁶Fie ca cei ce nădăjduiesc în Tine să nu se ruşineze din pricina mea,
    Stăpâne, Doamne al Oştirilor,
fie ca cei ce Te caută să nu roşească din pricina mea,
    Dumnezeule al lui Israel!
⁷Din pricina Ta port eu ocara,
    şi dezonoarea mi-a acoperit faţa.
⁸Sunt considerat un străin de către fraţii mei,
    un venetic de către fiii mamei mele,
⁹căci râvna pentru Casa Ta mă mistuie
    şi ocările celor ce Te ocărăsc au căzut peste mine!
¹⁰Când plâng şi postesc,
    ei mă batjocoresc.
¹¹Când îmbrac sacul de jale,
    ei mă fac de pomină.
¹²Cei ce stau la poarta cetăţii mă vorbesc,
    cei ce se îmbată cântă despre mine.

¹³Totuşi eu tot Ţie mă voi ruga, Doamne,
    pentru vremea bunăvoinţei Tale.
Dumnezeule, în marea Ta îndurare,
    răspunde-mi cu izbăvirea Ta sigură!
¹⁴Izbăveşte-mă din noroi, să nu mă afund!
    Să fiu izbăvit de cei ce mă urăsc şi de adâncurile apei!
¹⁵Şuvoaiele apelor să nu mă ducă,
    să nu mă înghită adâncul,
        să nu se închidă deasupra-mi gura gropii!
¹⁶Doamne, răspunde-mi, căci îndurarea Ta este atât de bună^[b]!
    După mila Ta cea mare, întoarce-Ţi faţa spre mine!
¹⁷Nu-Ţi ascunde faţa de robul Tău, căci sunt în necaz,
    ci răspunde-mi degrabă!
¹⁸Apropie-Te de sufletul meu şi răscumpără-mi-l!
    Din pricina celor ce mă urăsc, scapă-mă!

¹⁹Tu cunoşti ocara mea, ruşinea mea, dezonoarea mea
    şi pe toţi duşmanii mei.
²⁰Ocara mi-a frânt inima,
    mi-a îmbolnăvit-o.
Tânjesc după compasiune, dar nu este,
    după mângâietori, dar nu-i găsesc.
²¹Ci ei îmi pun în mâncare venin,
    iar pentru setea mea îmi dau să beau oţet.

²²Să li se prefacă într-o cursă masa întinsă înaintea lor,
    iar bunăstarea – într-un laţ!
²³Să li se întunece ochii ca să nu mai vadă!
    Fă să li se clatine mereu coapsele !
²⁴Varsă-Ţi furia peste ei
    şi să-i ajungă mânia Ta aprinsă!
²⁵Fie-le locuinţa pustiită
    şi nimeni să nu mai locuiască în corturile lor!
²⁶Şi aceasta pentru că ei urmăresc pe cel lovit de Tine
    şi povestesc suferinţa celor răniţi de Tine.
²⁷Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor
    şi fă să nu ajungă la dreptatea Ta!
²⁸Şterge-i din Cartea celor vii
    şi nu-i scrie alături de cei drepţi!

²⁹Eu însă sunt necăjit şi îndurerat;
    fie ca mântuirea Ta, Dumnezeule, să mă pună la adăpost într-un loc înalt!

³⁰Atunci voi lăuda prin cântec Numele lui Dumnezeu
    şi-L voi mări prin mulţumiri!
³¹Acest lucru va fi mai plăcut Domnului decât un bou
    sau un viţel cu coarne şi copite.
³²Cei necăjiţi vor vedea şi se vor bucura.
    Trăiască inima voastră, a celor ce căutaţi pe Dumnezeu,
³³căci Domnul ascultă pe cei sărmani
    şi nu-i dispreţuieşte pe cei luaţi captivi dintre ai Lui!

³⁴Să-L laude cerul şi pământul,
    mările şi tot ce mişună prin ele,
³⁵căci Dumnezeu va mântui Sionul
    şi va construi cetăţile lui Iuda!
Ei vor locui acolo şi le vor moşteni;
³⁶    urmaşii robilor Săi le vor moşteni
        şi cei ce iubesc Numele Lui vor locui acolo.