CARTEA A PATRA
Psalmul 90
O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu
1Stăpâne, Tu ai fost adăpostul nostru
generaţii la rând.
2Înainte ca să se fi născut munţii,
înainte ca Tu să fi plăsmuit pământul şi lumea,
din veşnicie până în vecie, Tu eşti Dumnezeu.
3Tu întorci pe oameni în ţărână,
spunându-le: „Întoarceţi-vă, fii ai omului!“
4Da, o mie de ani înaintea Ta
sunt ca ziua de ieri care a trecut,
ca o strajă a nopţii[a].
5Tu îi mături pe oameni ca prin somn;
ei sunt ca iarba care răsare dimineaţa.
6Deşi răsare dimineaţa, ea trece iute,
aşa încât seara este veştejită şi se usucă.
7Suntem mistuiţi de mânia Ta
şi îngroziţi de furia Ta.
8Ai pus vina noastră înaintea Ta
şi ai adus păcatele noastre ascunse la lumina feţei Tale.
9Toate zilele noastre trec sub apăsarea mâniei Tale;
anii noştri se sfârşesc repede, ca un geamăt.
10Deşi anii noştri ajung la şaptezeci,
iar dacă avem putere – chiar până la optzeci,
cei mai mulţi dintre ei sunt[b] numai necaz şi trudă,
căci trec repede, iar noi zburăm.
11Cine cunoaşte însă tăria mâniei Tale
şi teama pe care o insuflă furia Ta?[c]
12Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele,
ca să avem parte de o inimă înţeleaptă!
13Întoarce-Te, Doamne! Cât vei mai zăbovi?
Ai milă de slujitorii Tăi!
14Dimineaţa satură-ne cu îndurarea Ta,
iar noi vom striga de bucurie şi ne vom veseli în toate zilele noastre.
15Înveseleşte-ne pentru tot atâtea zile câte ne-ai asuprit
şi pentru tot atâţia ani câţi am văzut nenorocirea!
16Să se arate slujitorilor Tăi lucrarea Ta
şi maiestatea Ta – fiilor lor!