Psalmii 31

¹La Tine, Doamne, caut adăpost!
    Să nu rămân de ruşine vreodată!
        În dreptatea Ta, izbăveşte-mă!
²Pleacă-Ţi urechea spre mine
    şi scapă-mă degrabă!
Fii pentru mine o stâncă de adăpost,
    o fortăreaţă trainică ca să pot fi izbăvit!
³Tu eşti stânca şi fortăreaţa mea.
    Condu-mă şi călăuzeşte-mă, din pricina Numelui Tău!
⁴Scapă-mă de laţul care mi-a fost întins,
    căci Tu eşti fortăreaţa mea!
⁵În mâinile Tale îmi încredinţez duhul!
    Tu m-ai izbăvit, Doamne, Dumnezeu al adevărului!

⁶Urăsc pe cei ce se alipesc de idoli deşerţi,
    dar Eu mă încred în Domnul!
⁷Mă voi bucura şi mă voi veseli de îndurarea Ta,
    fiindcă mi-ai văzut necazul
        şi ai cunoscut nenorocirea sufletului meu.
⁸Tu nu m-ai dat pe mâna duşmanului,
    ci mi-ai aşezat picioarele într-un loc larg.

⁹Doamne, ai milă de mine, căci sunt în strâmtorare!
    De atâta întristare mi se topesc ochii,
        sufletul şi pântecele.
¹⁰Îmi sfârşesc viaţa în durere
    şi anii în întristare.
    Puterea îmi este sleită din pricina vinii mele,
        iar oasele mi se topesc.
¹¹Din pricina tuturor potrivnicilor mei
    am ajuns să fiu făcut de ruşine;
am ajuns de groază pentru vecinii mei,
    o spaimă pentru cunoscuţii mei.
Cei ce mă văd pe uliţă
    fug de mine.
¹²Sunt uitat de inimi ca şi cum aş fi mort;
    am ajuns ca un vas spart.
¹³Aud şuşoteala multora – peste tot este numai teroare!
    Ei se sfătuiesc împotriva mea,
        plănuind să-mi ia viaţa.

¹⁴Dar eu mă-ncred în Tine, Doamne,
    şi mărturisesc: „Tu eşti Dumnezeul meu!“
¹⁵Destinul meu este în mâna Ta;
    izbăveşte-mă din mâna duşmanilor şi a prigonitorilor mei!
¹⁶Fă să strălucească faţa Ta peste robul Tău,
    mântuieşte-mă în îndurarea Ta!
¹⁷Nu lăsa să fiu dat de ruşine, Doamne,
    căci la Tine strig după ajutor,
ci fă să fie daţi de ruşine cei răi;
    să fie reduşi la tăcere în Locuinţa Morţilor!
¹⁸Să fie amuţite buzele mincinoase,
    care vorbesc cu obrăznicie, cu mândrie şi dispreţ împotriva celui drept.

¹⁹Cât de mare este bunătatea Ta,
    pe care ai păstrat-o pentru cei ce se tem de Tine,
pe care ai arătat-o celor ce se încred în Tine,
    sub privirea oamenilor!
²⁰Tu-i ascunzi la adăpostul feţei Tale
    de uneltirile oamenilor;
îi tăinuieşti în Coliba Ta
    de limbile gâlcevitoare.

²¹Binecuvântat să fie Domnul,
    căci minunată I-a fost îndurarea faţă de mine
        când eram într-o cetate asediată!
²²M-am pripit când am zis:
    „Sunt izgonit dinaintea Ta!“
Într-adevăr, Tu ai ascultat glasul rugăminţilor mele,
    când am strigat către Tine.

²³Iubiţi-L pe Domnul, toţi sfinţii Lui,
    căci Domnul păzeşte pe cei credincioşi,
        dar celor ce se poartă cu mândrie le dă ce li se cuvine!
²⁴Fiţi tari şi încurajaţi-vă inimile,
    toţi cei ce nădăjduiţi în Domnul!