Psalmul 37[a]
Al lui David
1Nu te mânia din pricina celor răi
şi nu-i invidia pe cei ce săvârşesc răul,
2căci ei se usucă repede ca iarba
şi se veştejesc precum verdeaţa!
3Încrede-te în Domnul şi fă binele!
Locuieşte în ţară şi veghează să umbli în credincioşie[b]!
4Desfătarea ta să fie Domnul
şi El va împlini cererile inimii tale!
5Încredinţează-ţi calea în mâna Domnului,
încrede-te în El, şi El va lucra.
6El va face să răsară dreptatea ta ca zorii
şi cauza ta dreaptă[c] – ca miezul zilei.
7Taci înaintea Domnului şi nădăjduieşte în El,
nu te mânia din pricina celui ce reuşeşte în umblarea lui,
a celui ce-şi împlineşte planurile lui rele.
8Renunţă la mânie, părăseşte furia!
Nu te mânia, căci mânia duce numai la rău!
9Fiindcă cei ce fac răul vor fi stârpiţi,
dar numai cei ce nădăjduiesc în Domnul vor moşteni ţara!
10Încă puţină vreme şi cel rău nu va mai fi;
te vei uita la locul unde era şi nu va mai fi.
11Cei blânzi însă vor moşteni ţara[d]
şi se vor bucura de belşug de pace!
12Cel rău unelteşte împotriva celui drept,
scrâşneşte din dinţi împotriva lui.
13Dar Stăpânul râde de el,
căci ştie că-i soseşte şi lui ziua.
14Cei răi îşi scot sabia,
îşi încordează arcul,
ca să-l doboare pe cel sărman şi pe cel nevoiaş,
să-i înjunghie pe cei ale căror căi sunt drepte.
15Cu săbiile lor însă îşi vor străpunge propriile inimi,
iar arcurile le vor fi zdrobite.
16Mai bun este puţinul celui drept,
decât belşugul multor răi,
17căci braţele celor răi vor fi frânte,
dar Domnul îi sprijină pe cei drepţi.
18Domnul cunoaşte zilele celor integri.
Moştenirea lor va fi pe vecie.
19Ei nu sunt făcuţi de ruşine în vreme rea,
iar în zile de foamete vor fi săturaţi.
20Cei răi vor pieri însă,
iar duşmanii Domnului vor fi
ca cele mai frumoase păşuni;
vor trece, ca fumul vor trece.
21Cel rău împrumută, dar nu mai dă înapoi;
cel drept însă este milos şi înapoiază.
22Cei ce sunt binecuvântaţi de El vor moşteni ţara,
dar cei ce sunt blestemaţi de El vor fi stârpiţi.
23Domnul întăreşte paşii omului,
atunci când Îşi găseşte plăcere în calea lui.
24Când acesta cade, nu este doborât de tot,
căci Domnul îl sprijină cu mâna Sa.
25Din tinereţea mea şi până la bătrâneţe
nu am văzut vreun om drept părăsit,
nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea.
26El este milos în fiecare zi şi dă cu împrumut,
iar urmaşii lui vor fi o binecuvântare[e].
27Deci depărtează-te de rău şi fă binele!
Atunci vei putea locui în ţară pentru totdeauna!
28Domnului Îi place să facă dreptate
şi nu-Şi părăseşte credincioşii!
Totdeauna ei sunt păziţi,
dar urmaşii celor răi vor fi stârpiţi.
29Cei drepţi vor moşteni ţara,
o vor locui pe vecie.
30Gura celui drept rosteşte cuvinte înţelepte,
iar limba lui grăieşte cu dreptate.
31El poartă în inimă Legea Dumnezeului său,
şi astfel picioarele[f] nu-i alunecă.
32Cel rău îl pândeşte pe cel drept,
căutând să-l omoare,
33însă Domnul nu-l dă pe mâna lui
şi nu-l lasă să fie osândit la judecata lui.
34Nădăjduieşte în Domnul
şi păzeşte calea Lui,
iar El te va înălţa ca să stăpâneşti ţara
şi vei vedea nimicirea celor răi!
35L-am văzut pe cel rău în toată puterea lui,
întinzându-se ca un copac bogat, bine sădit în ţara lui.
36Dar când am trecut încă o dată pe acolo, nu mai era;[g]
l-am căutat, dar nu l-am mai găsit.