Psalmii 109

¹Dumnezeul laudei mele, nu tăcea!
²Iată că gura celui rău şi gura celui înşelător
    se deschid împotriva mea;
        îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă.
³Mă împresoară cu nişte cuvinte de ură
    şi se războiesc cu mine fără temei.
⁴La dragostea mea ei răspund cu duşmănie,
    dar eu mă rog.
⁵Ei îmi răsplătesc binele cu rău
    şi dragostea mea – cu ură.

⁶Pune^[a] un om rău împotriva lui
    şi un acuzator^[b] să stea la dreapta lui!
⁷Când va fi judecat, să fie găsit vinovat,
    iar rugăciunea să-i fie socotită un păcat.
⁸Fie-i zilele puţine,
    iar slujba lui s-o ia altul!
⁹Să-i rămână fiii orfani,
    şi soţia lui – văduvă!
¹⁰Fiii lui să rătăcească cerşind
    şi căutând printre ruine^[c]!
¹¹Cel ce l-a împrumutat să-i ia tot ceea ce are
    şi străinii să-l jefuiască de rodul muncii lui!
¹²Să nu mai fie nimeni care să-i arate îndurare
    şi să nu mai fie nimeni care să arate îndurare orfanilor lui!
¹³Fie ca urmaşii lui să fie stârpiţi,
    iar în generaţia următoare să le fie şters numele!
¹⁴Să fie păstrată înaintea Domnului
    aducerea-aminte a vinii strămoşilor lui
şi să nu fie şters păcatul mamei lui!
¹⁵Să rămână de-a pururi înaintea Domnului,
    iar El să le şteargă amintirea de pe pământ!
¹⁶Căci nu şi-a amintit să se poarte cu îndurare,
    ci l-a prigonit pe sărman şi pe nevoiaş
        şi l-a omorât pe cel cu inima zdrobită!
¹⁷A iubit blestemul; de el să aibă parte!^[d]
    Nu i-a plăcut binecuvântarea; aceasta să stea departe de el!^[e]
18A îmbrăcat blestemul ca pe propria haină,
    i-a intrat în pântece ca apa
        şi în oase – ca untdelemnul.
¹⁹De aceea, el să-i fie mantaua cu care se acoperă
    şi brâul cu care se încinge mereu!
²⁰Aceasta să fie răsplata potrivnicilor mei din partea Domnului
    şi a celor ce mă vorbesc de rău!

²¹Dar Tu, Doamne, Stăpâne,
    de dragul Numelui Tău, fă-Ţi lucrarea cu mine!
        Pentru că îndurarea Ta este mare, mântuieşte-mă!
²²Căci sunt sărman şi necăjit,
    iar inima mi-e rănită înăuntrul meu.
²³Pier ca o umbră trecătoare;
    sunt alungat ca o lăcustă.
²⁴Genunchii îmi sunt slăbiţi de post,
    iar trupul mi-e sleit din lipsă de grăsime.
²⁵Am ajuns de batjocura lor;
    cei ce mă văd dau din cap.

²⁶Doamne, Dumnezeul meu, ajută-mă!
    În îndurarea Ta, scapă-mă!
²⁷Fă ca ei să recunoască în aceasta mâna Ta,
    să recunoască că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta!
²⁸Ei blestemă, dar Tu binecuvântezi.
    Ei se ridică şi rămân de ruşine, dar robul Tău se va veseli.
²⁹Potrivnicii mei se îmbracă cu batjocura,
    se acoperă cu neruşinarea ca şi cu o manta.

³⁰Eu Îl voi slăvi pe Domnul cu gura mea,
    în mijlocul multora Îl voi lăuda.
³¹Căci El stă la dreapta celui sărman,
    ca să-l scape de acuzatorii lui.