Psalmul 139
Pentru dirijor. Al lui David. Un psalm.
1Doamne, Tu mă cercetezi şi mă cunoşti!
2Tu ştii când stau jos şi când mă ridic
şi de departe îmi cunoşti gândurile.
3Tu îmi cercetezi cărarea şi culcuşul
şi toate căile mi le ştii îndeaproape.
4Nici nu-mi ajunge cuvântul pe buze,
că Tu, Doamne, îl şi cunoşti pe de-a-ntregul.
5Tu mă învălui pe dinapoi şi pe dinainte
şi-Ţi pui mâna peste mine.
6O asemenea cunoştinţă este prea minunată pentru mine:
este atât de înaltă, încât nu o pot pricepe.
7Unde să plec dinaintea Duhului Tău,
unde să fug dinaintea feţei Tale?
8Dacă mă sui în cer, Tu eşti acolo!
Dacă îmi întind patul în Locuinţa Morţilor, iată-Te şi acolo!
9Purtat de aripile zorilor,
mă aşez la capătul mării,
10dar şi acolo mâna Ta mă conduce
şi dreapta Ta mă apucă.
11Dacă aş spune: „Sigur întunericul mă va ascunde,
iar lumina dimprejurul meu se va preface în noapte“,
12nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine;
noaptea luminează ca ziua,
iar întunericul este ca lumina.
13Tu mi-ai întocmit rărunchii;
Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele.
14Te laud că sunt o făptură atât de minunată
– minunate sunt lucrările Tale! –
şi sufletul meu ştie foarte bine aceasta.
15Oasele mele nu erau ascunse de Tine
când am fost făcut într-un loc ascuns,
când am fost ţesut în adâncimile pământului.
16Când eram doar un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau,
iar în cartea Ta erau scrise toate zilele care mi-au fost hotărâte
mai înainte să existe vreuna din ele.
17Cât de greu de pătruns îmi sunt gândurile Tale, Dumnezeule!
Cât de mare este numărul lor!
18Când le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip.
Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.
19Dumnezeule, de l-ai ucide pe cel rău!
Depărtaţi-vă de la mine, ucigaşilor!
20Ei, care vorbesc de Tine în chip nelegiuit,
duşmanii Tăi, care Îţi folosesc Numele în mod nesăbuit!
21Să nu-i urăsc pe cei ce Te urăsc, Doamne?
Să nu-mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta?
22Îi urăsc cu o ură desăvârşită:
pentru mine, ei sunt nişte duşmani.