Psalmul 137
1Pe malurile râurilor Babilonului,
stăteam jos şi plângeam amintindu-ne de Sion.
2Ne atârnaserăm lirele
în sălciile din ţinutul acela,
3căci acolo, cei ce ne-au înrobit ne cereau cântece,
asupritorii noştri ne cereau bucurie:
„Cântaţi-ne din cântecele Sionului!“
4Cum să cântăm noi cântecele Domnului
pe un pământ străin?
5Ierusalime, dacă te voi uita,
să-şi uite şi dreapta mea destoinicia!
6Limba mea să se lipească de cerul gurii mele
dacă nu îmi voi aminti de tine
şi dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!
7Doamne, adu-Ţi aminte de edomiţii
care, la căderea Ierusalimului,
ziceau: „Radeţi!
Radeţi tot până la temelie!“
8Fiică a Babilonului, sortită pustiirii!
Ferice de acela care-ţi va răsplăti
ceea ce tu ne-ai făcut!
9Ferice de cel ce-i va apuca pe copiii tăi
şi-i va zdrobi de stâncă!