Psalmii 102

¹Doamne, ascultă rugăciunea mea!
    Fie ca strigătul meu să ajungă la Tine!
²Nu-Ţi ascunde faţa de mine
    în ziua necazului meu!
Pleacă-Ţi urechea spre mine;
    când strig, răspunde-mi degrabă!

³Îmi pier zilele ca fumul,
    oasele-mi ard ca jarul.
⁴Inima-mi este rănită şi se usucă ca iarba,
    căci uit să-mi mănânc pâinea.
⁵Din pricina gemetelor mele
    mi s-au lipit oasele de carne.
⁶Mă asemăn cu bufniţa din pustie;
    am ajuns ca o cucuvea printre dărâmături.
⁷Stau treaz şi sunt
    ca o pasăre singuratică pe acoperiş.
⁸În fiecare zi duşmanii mei mă batjocoresc;
    batjocoritorii mei mă blestemă.
⁹Mănânc cenuşă în loc de pâine
    şi îmi amestec băutura cu lacrimi,
¹⁰din pricina mâniei şi a urgiei Tale;
    căci Tu m-ai ridicat şi m-ai aruncat.
¹¹Zilele îmi sunt ca umbra înserării
    şi mă usuc ca iarba.

¹²Însă Tu, Doamne, tronezi pe vecie,
    amintirea Ta ţine din generaţie în generaţie.
¹³Tu Te vei ridica şi vei avea milă de Sion,
    căci este timpul să te înduri de el.
        I-a sosit vremea!
¹⁴Slujitorii Tăi îndrăgesc pietrele Sionului
    şi le este milă de ţărâna lui.
¹⁵Neamurile se vor teme de Numele Domnului
    şi toţi regii pământului – de slava Lui,
¹⁶când Domnul va zidi Sionul
    şi Se va arăta în slava Lui.
¹⁷El va răspunde la rugăciunile celor nevoiaşi
    şi nu va dispreţui rugăciunile lor.
¹⁸Să se scrie aceasta pentru generaţia viitoare,
    pentru ca poporul care se va naşte să-L laude pe Domnul!
¹⁹El supraveghează din înălţimea sfinţeniei Sale;
    Domnul priveşte din ceruri pe pământ,
²⁰ca să ia aminte la gemetele prizonierilor
    şi să-i elibereze pe cei condamnaţi la moarte.
²¹Numele Domnului va fi vestit din Sion
    şi lauda Lui – din Ierusalim,
²²când se vor strânge popoarele
    şi regatele ca să-I slujească Domnului.

²³Mi-a frânt puterea pe drum;
    mi-a scurtat zilele.
²⁴De aceea am zis: „Dumnezeul meu, nu mă lua la jumătatea zilelor mele,
    Tu, ai Cărui ani ţin din generaţie în generaţie.
²⁵Tu ai întemeiat la început pământul,
    iar cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.
²⁶Ele vor pieri, dar Tu rămâi.
    Toate se vor învechi ca o haină.
        Le vei schimba ca pe un veşmânt şi ele vor trece.
²⁷Tu, însă, rămâi Acelaşi
    şi anii Tăi nu se vor sfârşi.“
²⁸Fiii slujitorilor Tăi vor locui ţara
    şi urmaşii lor vor rămâne înaintea Ta.