Psalmii 38

¹Doamne, nu mă mai mustra în mânia Ta
    şi nu mă mai disciplina în furia Ta!
²Căci săgeţile Tale m-au străpuns,
    mâna Ta s-a abătut asupra mea.
³Din pricina mâniei Tale, nu mai este nimic sănătos în trupul meu,
    nici un os nu mai este întreg din pricina păcatului meu.
⁴Căci fărădelegile mele mă copleşesc, ca o povară grea;
    sunt prea grele pentru mine.

⁵Rănile mele duhnesc, putrezesc,
    şi aceasta numai din pricina nebuniei mele.
⁶Sunt încovoiat, peste măsură de gârbovit.
    Toată ziua umblu bocind.
⁷Coapsele-mi sunt pline de arsuri,
    nu mai este nimic sănătos în trupul meu!
⁸Sunt atât de slăbit şi de zdrobit!
    Mă tânguiesc din pricina suspinelor inimii mele.

⁹Stăpâne, ştii toate dorinţele mele,
    iar suspinele mele nu-ţi sunt ascunse!
¹⁰Mi se zbate inima, puterile mă părăsesc,
    nici chiar lumina ochilor mei nu o mai am!
¹¹Cei care mă iubesc, prietenii mei, nu stau aproape de rana mea,
    cei apropiaţi mie stau deoparte.
¹²Cei ce caută să-mi ia viaţa îşi întind cursele;
    cei ce-mi doresc răul pun la cale sfârşitul meu
        şi în fiecare zi urzesc numai înşelătorii.

¹³Eu însă nu aud, întocmai ca un surd;
    ca un mut, nu-mi deschid gura!
¹⁴Am ajuns ca omul care nu aude
    şi a cărui gură nu mai are răspuns.
¹⁵Totuşi nădăjduiesc în Tine, Doamne!
    Tu vei răspunde, Stăpâne, Dumnezeul meu!
¹⁶Căci am zis: „Să nu se bucure din pricina mea,
    atunci când îmi alunecă piciorul, să nu se laude pe seama mea!“

¹⁷Chiar acum sunt gata să mă împiedic,
    iar durerea mă însoţeşte mereu.
¹⁸Îmi mărturisesc vina;
    păcatul meu mă frământă.
¹⁹Duşmanii mei sunt mulţi şi plini de viaţă^[a]
    şi cei ce mă urăsc fără motiv sunt fără număr.
²⁰Cei ce răsplătesc cu rău pentru bine
    mi se opun, când eu urmăresc binele.

²¹Nu mă părăsi, Doamne!
    Dumnezeul meu, nu Te îndepărta de mine!
²²Vino degrabă în ajutorul meu,
    Stăpâne, Mântuirea mea!