Psalmii 107

¹Daţi mulţumire Domnului, căci este bun,
    căci veşnică-I este îndurarea!

²Aşa să zică răscumpăraţii Domnului,
    cei pe care i-a răscumpărat din mâna duşmanului,
³pe care i-a adunat de pe cuprinsul ţărilor:
    de la răsărit şi de la apus,
        de la nord şi de la sud^[a].

⁴Ei rătăceau prin pustie, pe o cale neumblată,
    fără să găsească o cetate în care să locuiască.
⁵Flămânzi şi însetaţi,
    li se lihnise sufletul în ei.
⁶Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
    şi El i-a izbăvit din necazurile lor.
⁷I-a călăuzit pe o cale dreaptă,
    ca să meargă spre o cetate în care să locuiască.
⁸Să-L laude deci pe Domnul pentru îndurarea Lui
    şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
⁹Căci El a potolit sufletul însetat
    şi a săturat sufletul flămând.

¹⁰Celor ce locuiau în întuneric şi în umbra morţii,
    legaţi în chin şi în fiare,
¹¹pentru că se răzvrătiseră faţă de mesajele lui Dumnezeu
    şi dispreţuiseră sfatul Celui Preaînalt,
¹²El le-a smerit inima prin necaz;
    ei se clătinaseră şi nu era nimeni să-i ajute.
¹³Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
    şi El i-a izbăvit din necazurile lor.
¹⁴I-a scos din întuneric şi din umbra morţii
    şi le-a rupt legăturile.
¹⁵Să-L laude deci pe Domnul pentru îndurarea Lui
    şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
¹⁶Căci El a zdrobit porţi de bronz
    şi a tăiat zăvoare de fier.

¹⁷Ei ajunseseră nebuni^[b] din cauza căii lor nelegiuite
    şi se nenorociseră din cauza păcatelor lor.
¹⁸Sufletul lor se dezgustase de orice hrană
    şi ajunseseră la porţile morţii.
¹⁹Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
    şi El i-a eliberat din necazurile lor.
²⁰Le-a trimis Cuvântul Lui, i-a tămăduit
    şi i-a scăpat din groapă.
²¹Să-L laude deci pe Domnul pentru îndurarea Lui
    şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
²²Să aducă jertfe de mulţumire
    şi să povestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie!

²³Cei ce coborau pe mare cu corăbiile,
    cei ce făceau negoţ pe ape mari,
²⁴au văzut ei înşişi lucrările Domnului
    şi minunile Lui din adâncuri.
²⁵Când a grăit El, s-a iscat o furtună năprasnică,
    care a ridicat talazurile mării.
²⁶Se suiau spre ceruri şi se coborau în adâncuri;
    sufletul li se înmuiase din cauza nenorocirii.
²⁷Se clătinau şi se mişcau ca un om beat;
    toată înţelepciunea lor fusese înghiţită.
²⁸Atunci, în strâmtorarea lor, ei au strigat către Domnul,
    şi El i-a izbăvit din necazurile lor.
²⁹A liniştit furtuna,
    iar valurile s-au potolit.
³⁰Ei s-au bucurat că acestea s-au liniştit,
    iar El i-a condus la limanul dorit.
³¹Să-L laude deci pe Domnul pentru îndurarea Lui
    şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
³²Să-L înalţe în adunarea poporului
    şi să-L înalţe în sfatul bătrânilor^[c]!

³³El preface râurile în pustiu
    şi izvoarele de ape în pământ uscat
³⁴şi pământul roditor în pământ sterp,
    din pricina răutăţii locuitorilor ţării.

³⁵El preface pustia într-o vale cu apă
    şi ţinutul arid în izvoare de ape.
³⁶Aşază acolo pe cei flămânzi,
    iar ei îşi întemeiază o cetate în care să locuiască,
³⁷îşi seamănă ogoare, îşi plantează vii
    şi au recolte bogate.
³⁸El îi binecuvântează, astfel încât se înmulţesc foarte mult,
    iar vitele nu li le împuţinează.

³⁹Când sunt împuţinaţi şi umiliţi
    din pricina asupririi, a necazului şi a suferinţei,
⁴⁰El revarsă dispreţ asupra nobililor
    şi-i face să rătăcească prin pustietate fără drum.
⁴¹Îi ridică însă pe cei nevoiaşi din sărăcie
    şi le înmulţeşte familiile ca pe o turmă.
⁴²Cei drepţi văd şi se bucură
    şi orice nedreptate îşi închide gura.

⁴³Cine este înţelept, să păzească aceste lucruri
    şi să ia aminte la marea îndurare a Domnului!