Psalmul 106
1Lăudaţi-L pe Domnul!
Daţi mulţumire Domnului, căci este bun!
Îndurarea Lui ţine pe vecie![a]
2Cine poate spune toate isprăvile Domnului?
Cine poate vesti toată lauda Sa?
3Ferice de cei care păzesc ce este drept
şi care înfăptuiesc dreptatea tot timpul.
4Adu-Ţi aminte de mine, Doamne, în bunăvoinţa Ta faţă de poporul Tău!
Apropie-Te de mine cu mântuirea Ta,
5ca să văd bunăstarea aleşilor Tăi,
să mă bucur de bucuria poporului Tău
şi să Te laud împreună cu moştenirea Ta.
6Noi am păcătuit ca şi strămoşii noştri,
am săvârşit nelegiuire, am făcut rău.
7În timp ce erau în Egipt, strămoşii noştri
nu au luat aminte la minunile Tale;
nu au ţinut minte mulţimea îndurărilor Tale
şi s-au răzvrătit când au ajuns la mare, la Marea Roşie[b].
8El i-a izbăvit din pricina Numelui Său,
ca să-Şi descopere puterea Sa.
9A mustrat Marea Roşie şi aceasta s-a uscat;
apoi i-a condus prin adâncuri sterpe ca pustia.
10I-a izbăvit din mâna celui ce-i ura
şi i-a răscumpărat din mâna duşmanului.
11Apele i-au acoperit pe potrivnicii lor,
fără ca vreunul din ei să scape.
12Atunci I-au crezut cuvintele
şi I-au cântat laudă.
13Dar au uitat curând lucrările Lui;
ei nu I-au aşteptat sfatul.
14Li s-au aprins poftele în pustie
şi L-au ispitit pe Dumnezeu în pustietăţi.
15El le-a dat ce ceruseră,
dar a trimis o boală nimicitoare peste ei.
16Unii din tabără au fost geloşi pe Moise
şi pe Aaron, cel sfinţit Domnului.
17Pământul s-a deschis, l-a înghiţit pe Datan
şi a acoperit ceata lui Abiram.
18Focul le-a consumat ceata;
flăcările i-au mistuit pe cei răi.
19La Horeb şi-au făcut un viţel
şi s-au închinat chipului turnat.
20Au schimbat Slava lor
cu chipul unui bou care mănâncă iarbă.
21L-au uitat pe Dumnezeu, Izbăvitorul lor,
pe Cel Ce făcuse mari lucrări în Egipt,
22pe Cel Ce înfăptuise minuni în ţara lui Ham
şi lucruri înfricoşătoare la Marea Roşie.
23Astfel El a spus că o să-i nimicească,
însă Moise, alesul Său,
a stat în spărtură înaintea Lui,
ca să-I abată mânia de la nimicire.
24Apoi au respins ţara cea plăcută;
ei nu au crezut în promisiunea Lui.
25Au cârtit în corturile lor
şi nu au ascultat de glasul Domnului.
26Atunci, El a jurat solemn
că îi va face să cadă în pustie,
27că le va face urmaşii să cadă printre neamuri
şi-i va împrăştia printre popoare.
28S-au alipit de Baal-Peor
şi au mâncat jertfe închinate morţilor[c].
29L-au mâniat prin faptele lor,
astfel încât o urgie a izbucnit printre ei.
30Dar s-a ridicat Fineas, a făcut judecată
şi urgia s-a oprit.
31Lucrul acesta i-a fost socotit dreptate,
din generaţie în generaţie, pe vecie.
32L-au mâniat pe Dumnezeu şi la apele Meriba,
iar din pricina lor i-a mers rău şi lui Moise.
33Căci s-au răzvrătit împotriva Duhului Său,
iar Moise a vorbit necugetat cu buzele lui.[d]
34Ei nu au nimicit popoarele
despre care le spusese Domnul,
35ci s-au amestecat cu neamurile
şi s-au deprins cu faptele acestora.
36Au slujit idolilor lor,
iar aceştia au devenit o cursă pentru ei.
37Şi-au jertfit fiii şi fiicele
în cinstea demonilor.
38Au vărsat sânge nevinovat,
sângele fiilor şi al fiicelor lor,
jertfindu-i idolilor din Canaan,
şi au spurcat ţara din pricina sângelui.
39S-au întinat prin faptele lor,
s-au desfrânat prin lucrările lor.
40Atunci s-a aprins mânia Domnului împotriva poporului Său
şi Şi-a urât moştenirea.
41I-a dat pe mâna neamurilor
şi astfel cei ce îi urau au stăpânit peste ei.
42Duşmanii lor i-au asuprit
şi au fost umiliţi sub mâna lor.
43El i-a scăpat de multe ori,
dar ei se răzvrăteau prin planurile lor.
S-au nenorocit prin nelegiuirea lor.
44El a privit la strâmtorarea lor
când le-a auzit strigătele.
45Din pricina lor Şi-a adus aminte de legământul Lui.
I s-a făcut milă de ei din pricina marii Sale îndurări
46şi a făcut ca aceştia să capete milă
din partea tuturor celor ce-i luaseră captivi.
47Doamne, Dumnezeul nostru, izbăveşte-ne!
Strânge-ne dintre neamuri
ca să lăudăm Numele Tău cel sfânt
şi să ne fălim aducându-Ţi laudă.
48Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,
din veşnicie în veşnicie!
Tot poporul să zică: „Amin!“
Laudă Domnului!