Psalmul 34[a]
Al lui David. Compus pe vremea când acesta s-a prefăcut a fi nebun înaintea lui Abimelek şi a plecat izgonit de acesta.
1Îl voi lăuda pe Domnul în orice vreme,
lauda Lui va fi întotdeauna în gura mea!
2Sufletul meu se laudă în Domnul;
să audă şi să se bucure cei smeriţi!
3Măriţi pe Domnul împreună cu mine!
Să înălţăm cu toţii Numele Lui!
4L-am căutat pe Domnul, şi El mi-a răspuns;
m-a izbăvit din toate temerile mele.
5Cei care privesc spre El, se luminează,[b]
iar feţele nu li se umplu de ruşine.[c]
6Acest necăjit a strigat, iar Domnul l-a auzit
şi l-a scăpat de toate necazurile lui.
7Îngerul Domnului îşi[d] aşază tabăra
împrejurul celor ce se tem de Domnul[e] şi-i salvează.
8Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul!
Ferice de omul care se încrede în El!
9Temeţi-vă de Domnul, voi sfinţii Lui,
căci cei ce se tem de El nu duc lipsă de nimic!
10Puii de leu duc lipsă şi flămânzesc,
dar cei ce se tem de Domnul nu duc lipsă de nici un bine.
11Apropiaţi-vă, fiilor, ascultaţi-mă,
şi vă voi învăţa frica de Domnul!
12Cine este omul care doreşte viaţa
şi vrea să vadă zile bune?
13Acela să-şi păzească limba de rău
şi buzele – de cuvinte înşelătoare!
14Să renunţe la rău şi să facă binele!
Să caute pacea şi s-o urmărească!
15Căci ochii Domnului sunt peste cei drepţi,
iar urechile Lui iau aminte la strigătul[f] lor.
16Faţa Domnului însă este împotriva celor ce săvârşesc răul,
ca să le şteargă amintirea de pe pământ.
17Când cei drepţi strigă, Domnul îi aude
şi-i izbăveşte din toate necazurile lor.
18Domnul este aproape de cei cu inima zdrobită
şi-i izbăveşte pe cei cu duhul zdrobit.