Psalmii 73

¹Da, bun este Dumnezeu cu Israel,
    cu cei cu inima curată.

²Cât despre mine, era să mi se îndoaie picioarele,
    era cât pe ce să-mi alunece paşii,
³căci îi invidiam pe cei lăudăroşi
    când vedeam bunăstarea celor răi.

⁴Căci ei n-au parte de remuşcări până la moarte,
    iar trupul le este plin de grăsime.^[a]
5N-au parte de necazul muritorului de rând
    şi nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni.
⁶De aceea mândria le atârnă de gât ca o podoabă,
    iar violenţa îi înveleşte ca o manta;
⁷li se bulbucă ochii de grăsime,^[b]
    iar imaginaţiile inimii lor întrec măsura;^[c]
8batjocoresc şi vorbesc cu răutate;
    vorbesc de sus, ameninţând cu asuprire;
⁹îşi înalţă gura până la ceruri,
    iar limba lor cutreieră pământul.
¹⁰De aceea poporul^[d] se întoarce spre ei
    şi soarbe cuvintele lor ca apa.^[e]
11Ei zic: „Cum să ştie Dumnezeu
    şi cum ar putea afla Cel Preaînalt?“

¹²Aşa sunt cei răi:
    liniştiţi pe vecie şi crescând în bogăţie.

¹³Într-adevăr, degeaba mi-am curăţit inima
    şi mi-am spălat mâinile în nevinovăţie,
¹⁴căci sunt lovit toată ziua
    şi am parte de pedeapsă în fiecare dimineaţă.
¹⁵Dacă aş zice: „Vreau să pot vorbi şi eu aşa!“,
    iată că aş trăda neamul fiilor Tăi.
¹⁶M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep,
    dar zadarnică mi-a fost truda,
¹⁷până ce am venit la Sfântul Lăcaş al lui Dumnezeu
    şi am luat aminte la sfârşitul lor.

¹⁸Într-adevăr, Tu îi aşezi în locuri alunecoase,
    îi arunci în dezastru.
¹⁹Cum sunt pustiiţi într-o clipă!
    Sunt nimiciţi, sfârşiţi prin lovituri năprasnice.
²⁰Ca un vis la deşteptare, Stăpâne,
    aşa le lepezi chipul când Te trezeşti.

²¹Când inima-mi era mâhnită
    şi eram străpuns în adâncul fiinţei mele,
²²eram ca o brută fără pricepere;
    eram ca dobitoacele înaintea Ta.

²³Însă eu totdeauna sunt cu Tine!
    Tu mă ţii de mâna dreaptă,
²⁴mă călăuzeşti cu sfatul Tău
    şi apoi mă vei lua în slavă.
²⁵Pe cine am eu în ceruri în afară de Tine?
    Iar pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni, ci doar în Tine.
²⁶Carnea şi inima pot să mi se prăpădească,
    dar Dumnezeu este stânca inimii mele
        şi partea mea de moştenire pe vecie.

²⁷Căci iată, cei ce se depărtează de Tine vor pieri.
    Tu-i nimiceşti pe toţi cei ce-Ţi sunt necredincioşi.
²⁸Cât despre mine, este bine să fiu lângă Dumnezeu.
    Am făcut din Stăpânul Domn adăpostul meu;
        voi povesti toate isprăvile Tale!