Psalmii 17

¹ Ascultă-mi, Doamne, cauza dreaptă,
    ia aminte la strigătul meu!
Pleacă-Ţi urechea la rugăciunea mea
    nerostită de buze înşelătoare!
² Să iasă dinaintea Ta sentinţa dată mie!
    Ochii Tăi să vadă ceea ce este drept!

³ Dacă vei cerceta inima mea noaptea, când mă vizitezi,
    dacă mă vei încerca, nu vei găsi nimic,
        căci mi-am propus să nu păcătuiesc cu gura.
⁴ Cu privire la faptele omului,
    eu m-am ţinut departe de căile celor violenţi,
        după cuvântul buzelor Tale.
⁵ Paşii mei stau neclintiţi pe cărările Tale;
    astfel, picioarele nu mi se clatină.

⁶ Eu Te chem, căci îmi răspunzi, Dumnezeule!
    Pleacă-Ţi urechea spre mine şi ascultă-mi cuvântul!
⁷ Arată-Ţi marea îndurare, Tu, Care prin dreapta Ta,
    îi scapi de împotrivitorii lor pe cei ce caută adăpost.
⁸ Păzeşte-mă ca pe lumina ochilor,
    ascunde-mă la umbra aripilor Tale
⁹ de cei nelegiuiţi, care vor să mă spulbere,
    de duşmanii mei de moarte, care mă împresoară.

¹⁰ Ei sunt plini de grăsime;
    gurile lor vorbesc cu aroganţă.
¹¹ Acum se ţin de paşii mei, mă înconjoară,
    mă pândesc ca să mă doboare la pământ.
¹² Parcă ar fi un leu care tânjeşte să sfâşie,
    un pui de leu care aşteaptă în desiş.

¹³ Ridică-Te, Doamne, înfruntă-l şi trânteşte-l!
    Scapă-mă de cel rău cu sabia Ta!
¹⁴ Scapă-mă Doamne, cu mâna Ta, de astfel de oameni,
    de oamenii acestei lumi care-şi au partea în viaţa aceasta!
Tu le umpli pântecele cu bunătăţile Tale, fiii lor se satură
    şi păstrează ce rămâne pentru copiii lor.
¹⁵ Eu însă, în nevinovăţia mea, voi vedea faţa Ta!
    Când mă voi trezi mă voi sătura de chipul Tău.