Psalmii 88

¹ Doamne, Dumnezeul mântuirii mele,
    zi şi noapte strig după ajutor înaintea Ta.
² Să ajungă înaintea Ta rugăciunea mea,
    pleacă-Ţi urechea la cererea mea!

³ Mi s-a săturat sufletul de atâtea necazuri
    şi viaţa mi-a ajuns în pragul Locuinţei Morţilor.
⁴ Sunt pus în rândul celor ce se coboară în groapă;
    am ajuns ca bărbatul lipsit de putere.
⁵ Sunt abandonat printre morţi
    asemenea celor înjunghiaţi care s-au coborât în mormânt,
de care nu-Ţi mai aduci aminte niciodată
    şi care sunt îndepărtaţi din mâna Ta.
⁶ M-ai aşezat în groapa cea mai de jos,
    în locuri întunecoase, în adâncuri.
⁷ Ţi-ai aşezat mânia peste mine;
    m-ai copleşit cu toate valurile Tale.Sela
⁸ I-ai îndepărtat de la mine pe cei ce mă cunosc,
    făcându-mă o urâciune pentru ei.
Sunt închis, fără de scăpare!
⁹     Mi s-au înceţoşat ochii din pricina necazului.

Strig către Tine, Doamne, în fiecare zi;
    îmi întind mâinile spre Tine.
¹⁰ Faci Tu oare minuni pentru cei morţi?
    Oare sufletele morţilor se scoală ca să Te laude?Sela
¹¹ Oare în mormânt se povesteşte despre îndurarea Ta
    şi în Locul Nimicirii^[c] despre credincioşia Ta?
¹² Oare minunile Tale sunt cunoscute în întuneric
    şi dreptatea Ta – pe tărâmul uitării?

¹³ Eu însă, Doamne, Ţie Îţi cer ajutorul
    şi încă din zori Te întâmpin cu rugăciunea mea.
¹⁴ Doamne, de ce mi-ai lepădat sufletul
    şi Ţi-ai ascuns faţa de mine?
¹⁵ Încă din tinereţe am fost necăjit şi aproape de moarte;
    am avut de-a face cu spaimele Tale şi am fost deznădăjduit.
¹⁶ Mânia Ta a trecut peste mine;
    înfricoşările Tale m-au sleit.
¹⁷ Toată ziua mă împresoară ca nişte ape,
    mă înfăşoară deodată.
¹⁸ I-ai îndepărtat de la mine pe apropiaţii mei, pe prietenii mei,
    pe cei ce mă cunosc, mă aflu în întuneric.^[d]