Psalmii 22

¹ Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?
    Eşti atât de departe de izbăvirea mea
        şi de cuvintele strigătului meu!
² Dumnezeul meu, strig ziua, dar nu-mi răspunzi,
    strig noaptea, dar nu găsesc odihnă.

³ Dar Tu eşti sfânt,
    eşti întronat în mijlocul laudelor lui Israel.^[a]
4 În Tine au nădăjduit strămoşii noştri;
    ei au nădăjduit, iar Tu i-ai izbăvit;
⁵ au strigat către Tine şi au fost scăpaţi;
    au nădăjduit în Tine şi nu au fost daţi de ruşine.

⁶ Dar eu sunt vierme, nu om;
    am ajuns de râsul oamenilor şi dispreţuit de popor.
⁷ Cei ce mă văd îşi bat joc de mine,
    rânjesc şi clatină din cap.
⁸ „S-a încrezut în Domnul! Să-l scape El!
    Să-l izbăvească, căci doar Îşi găseşte plăcerea în el!“

⁹ Şi totuşi Tu m-ai scos din pântecele mamei mele
    şi mi-ai dat ocrotire la pieptul ei.
¹⁰ Sub privirea Ta am fost scos din pântece;
    încă din pântecele maicii mele,
Tu eşti Dumnezeul meu.
¹¹ Nu Te îndepărta de mine,
    căci necazul este aproape
        şi nu am nici un ajutor!

¹² Mă încercuiesc mulţi tauri,
    nişte tauri puternici din Başan mă înconjoară.
¹³ Îşi deschid gura împotriva mea
    ca leul care sfâşie şi răcneşte.
¹⁴ Sunt turnat ca apa
    şi toate oasele mi se despart.
Ca ceara
    mi se topeşte inima înăuntrul meu.
¹⁵ Mi se usucă puterea ca lutul,
    iar limba mi se lipeşte de cerul gurii:
        m-ai adus în ţărâna morţii.
¹⁶ Mă încercuiesc nişte câini,
    o ceată de nelegiuiţi mă învăluieşte;
        mi-au străpuns^[b] mâinile şi picioarele.
¹⁷ Toate oasele aş putea să mi le număr.
    Ei se uită, mă privesc;
¹⁸ şi-au împărţit veşmintele mele între ei
    şi au tras la sorţi pentru cămaşa mea.

¹⁹ Dar Tu, Doamne, nu Te îndepărta!
    Tăria mea, grăbeşte de-mi ajută!
²⁰ Scapă-mi sufletul de sabie,
    şi viaţa din ghearele câinilor!
²¹ Izbăveşte-mă din gura leului!
    Eliberează-mă din coarnele bivolului sălbatic!

²² Voi vesti Numele Tău fraţilor mei;
    te voi lăuda în mijlocul adunării!
²³ Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L!
    Voi, toţi urmaşii lui Iacov, slăviţi-L!
        Temeţi-vă de El, voi, toţi urmaşii lui Israel!
²⁴ Căci El nu dispreţuieşte,
    nici nu nesocoteşte necazul sărmanului;
nu-Şi ascunde faţa de acesta,
    ci-l ascultă când strigă către El după ajutor.

²⁵ Tu eşti pricina laudelor mele în adunarea cea mare!
    Îmi voi împlini jurămintele înaintea celor ce se tem de Tine^[c]!
²⁶ Cei săraci vor mânca şi se vor sătura;
    cei ce Îl caută pe Domnul Îl vor lăuda.
        Veşnic să vă trăiască sufletul!
²⁷ Toate marginile pământului
    îşi vor aminti şi se vor întoarce la Domnul.
Toate familiile neamurilor
    se vor închina înaintea Lui,
²⁸ căci a Domnului este domnia
    şi El stăpâneşte peste neamuri!

²⁹ Toţi cei prosperi de pe pământ vor mânca şi I se vor închina;^[d]
    înaintea Lui vor îngenunchea toţi cei ce se coboară în ţărână,
        cei ce nu pot să-şi păstreze viaţa.
³⁰ Urmaşii^[e] Îi vor sluji^[f]
    şi se va povesti istorisi generaţiei următoare despre Stăpânul.
³¹ Ei vor veni şi vor vesti dreptatea Lui,
    iar poporului care se va naşte îi vor vesti lucrarea Lui.