Isaia 1

1Viziunea pe care a avut-o Isaia, fiul lui Amoţ, cu privire la Iuda şi la Ierusalim, în timpul lui Uzia, Iotam, Ahaz şi Ezechia, regii lui Iuda.

Un neam răzvrătit

2„Ascultaţi, ceruri! Ia aminte, pământ,
    pentru că Domnul a vorbit:
«Am îngrijit copii şi i-am crescut,
    dar ei s-au răzvrătit împotriva Mea.
3Boul îşi cunoaşte stăpânul,
    iar măgarul ştie ieslea stăpânului său,
însă Israel nu cunoaşte,
    poporul Meu nu înţelege!»

4Ah, neam păcătos,
    popor încărcat cu nedreptate,
sămânţă de nelegiuiţi,
    copii stricaţi!
Ei L-au părăsit pe Domnul,
    L-au dispreţuit pe Sfântul lui Israel
        şi I-au întors spatele!
5Ce folos să mai fiţi pedepsiţi,
    de vreme ce stăruiţi în răzvrătire!?
Tot capul e bolnav
    şi toată inima suferă!

6Din tălpi şi până-n creştet,
    nimic nu este sănătos,
doar vânătăi şi răni,
    răni sângerânde,
care nu s-au uscat şi care n-au fost legate
    sau alinate cu untdelemn.
7Ţara voastră este pustie,
    cetăţile voastre sunt arse de foc,
câmpurile voastre sunt devorate de străini
    chiar în faţa voastră;
        ţara vă este devastată deoarece a fost răscolită de străini.
8Fiica Sionului[a] este părăsită
    ca o colibă în vie,
ca un adăpost într-un ogor de castraveţi,
    ca o cetate asediată.
9Dacă Domnul Oştirilor[b]
    nu ne-ar fi lăsat câţiva supravieţuitori,
am fi ajuns ca Sodoma
    şi ne-am fi asemănat cu Gomora.

10Ascultaţi Cuvântul Domnului,
    voi, conducători ai Sodomei!
Luaţi aminte la Legea Dumnezeului nostru,
    voi, popor al Gomorei!
11«Ce este pentru Mine mulţimea jertfelor voastre?
    zice Domnul.
Sunt sătul de arderile de tot ale berbecilor
    şi de grăsimea viţeilor îngrăşaţi!
Nu-Mi place deloc
    sângele taurilor, al mieilor sau al ţapilor.
12Cine v-a cerut să vă înfăţişaţi înaintea Mea,
    pângărindu-Mi curţile?
13Nu mai aduceţi jertfe fără rost!
    Mi-e scârbă de tămâia voastră!
Nu pot suferi adunarea de sărbătoare unită cu nelegiuirea:
    lunile noi, Sabatele şi adunările voastre.
14Sufletul Meu urăşte
    lunile voastre noi şi sărbătorile voastre;
ele au devenit o povară pentru Mine,
    am obosit să le mai port.
15Când vă veţi ridica mâinile,
    Îmi voi ascunde ochii de voi.
Chiar dacă veţi face multe rugăciuni,
    nu le voi asculta.
Mâinile vă sunt pline de sânge;
16    spălaţi-vă şi curăţaţi-vă!
Îndepărtaţi faptele voastre rele
    dinaintea ochilor Mei!
Nu mai faceţi rău,
17    ci învăţaţi să faceţi bine!
Căutaţi dreptatea,
    scăpaţi pe cel asuprit![c]
Faceţi dreptate orfanului
    şi vorbiţi în apărarea văduvei!

18Veniţi acum să ne judecăm,
    zice Domnul.
Deşi păcatele voastre sunt ca o haină stacojie,
    ele se vor face albe ca zăpada;
deşi sunt roşii ca purpura,
    ele se vor face ca lâna.
19Dacă veţi vrea şi veţi asculta,
    vă veţi hrăni cu ce are ţara mai bun,
20dar dacă vă veţi împotrivi şi vă veţi răzvrăti,
    veţi fi devoraţi de sabie»,
        căci gura Domnului a vorbit.

O cetate necredincioasă

21Vezi cum cetatea credincioasă
    a devenit o prostituată!
Odată era plină de dreptate;
    dreptatea locuia în ea,
        dar acum este plină de ucigaşi!
22Argintul vostru s-a făcut zgură,
    şi vinul vostru este amestecat cu apă.
23Prinţii voştri sunt răzvrătiţi
    şi sunt prieteni cu tâlharii;
toţi iubesc mita
    şi aleargă după daruri!
Nu-l apără pe cel orfan,
    iar cauza văduvei n-ajunge înaintea lor.
24De aceea Domnul, Dumnezeul Oştirilor,
    Puternicul lui Israel, zice:
«Oh, Îmi voi vărsa mânia asupra duşmanilor mei,
    mă voi răzbuna pe vrăjmaşii Mei!
25Îmi voi întoarce mâna împotriva ta,
    voi curăţa zgura ta aşa cum o curăţă leşia
        şi voi îndepărta toate impurităţile tale.
26Îi voi face pe judecătorii tăi cum erau odinioară,
    iar pe sfetnicii tăi ca la început.
După aceea, ţi se va zice:
    ‘Cetate a dreptăţii,
        oraş credincios!’»

27Sionul va fi răscumpărat prin judecată dreaptă,
    la fel ca şi cei ai lui care se pocăiesc.
28Dar răzvrătiţii şi păcătoşii vor fi nimiciţi împreună
    şi cei ce-L părăsesc pe Domnul vor fi mistuiţi.

29«Într-adevăr, vă va fi ruşine de stejarii sacri
    în care vă găseaţi desfătarea;
veţi roşi din cauza grădinilor
    pe care le-aţi ales!
30Căci veţi fi ca un stejar
    ale cărui frunze se ofilesc,
        ca o grădină fără apă!
31Cel puternic va fi ca un câlţ
    şi lucrarea sa ca o scânteie;
el şi lucrarea lui vor arde împreună
    şi nimeni nu-i va stinge!»“

Footnotes

  1. Isaia 1:8 Ierusalimul; peste tot în carte
  2. Isaia 1:9 Ebr.: YHWH Ţevaot. Termenul ebraic pentru oştiri se poate referi: (1) la oştirile lui Israel (Ex. 7:4; Ps. 44:9 – v. 10 în TM); (2) la corpurile cereşti (Gen. 2:1; Deut. 4:19; Is. 40:26); (3) la îngeri (Ios. 5:14; 1 Regi 22:19; Ps. 148:2); probabil acest titlu face referire la suveranitatea lui Dumnezeu peste orice putere din univers; peste tot în carte
  3. Isaia 1:17 Sau: mustraţi-l pe asupritor