Psalmii 122

Psalmul 122

Un cântec de pelerinaj. Al lui David.

Mă bucur când mi se spune:
    „Să mergem la Casa Domnului!“
Picioarele ni se opresc
    la porţile tale, Ierusalime.

Ierusalimul este zidit ca o cetate
    ce-şi adună poporul în unitate[a].
Acolo vin seminţiile,
    seminţiile Domnului,
ca să laude Numele Domnului,
    aşa cum s-a hotărât pentru Israel,
căci acolo sunt aşezate tronurile de judecată,
    tronurile Casei lui David.

Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului!
    „Fie ca cei ce te iubesc să prospere[b]!
Pacea să fie între zidurile tale
    şi liniştea – în palatele tale.“
Din pricina fraţilor mei şi a prietenilor mei,
    îţi urez: „Pacea fie în tine!“
Din pricina Casei Domnului, Dumnezeul nostru,
    îţi doresc: „Bine să-ţi fie!“

Footnotes

  1. Psalmii 122:3 Sensul în ebraică al acestui vers este nesigur; versul se referă fie la arhitectura Ierusalimului (ca o cetate, / este făcut dintr-o bucată), fie la oamenii care sunt în Ierusalim sau se adună acolo cu ocazia sărbătorilor (varianta din text)
  2. Psalmii 122:6 Sau: să fie în siguranţă