Psalmii 142

¹ Cu glasul meu eu strig către Domnul,
    cu glasul meu eu caut îndurare la Domnul.
² Îmi vărs plângerea înaintea Lui,
    îmi povestesc necazul înaintea Lui.

³ Când duhul îmi este mâhnit,
    Tu-mi cunoşti cărarea.
Pe calea pe care merg,
    ei mi-au ascuns curse.
⁴ Priveşte la dreapta mea şi ia aminte;
    nimeni nu mă mai cunoaşte!
Am rămas fără adăpost;
    nimănui nu-i pasă de viaţa mea!

⁵ Te chem, Doamne,
    zicând: „Tu eşti adăpostul meu,
        moştenirea mea pe pământul celor vii!“
⁶ Ascultă-mi strigătul,
    căci sunt foarte nenorocit!
Izbăveşte-mă de prigonitorii mei,
    căci sunt mai tari decât mine!
⁷ Scoate-mă din temniţă,
    ca să laud Numele Tău!
Cei drepţi se vor aduna împrejurul meu
    când îmi vei face bine.