Psalmii 92

¹ Bine este să se aducă laudă Domnului,
    să se cânte Numelui Tău, Preaînalte,
² să se vestească dimineaţa îndurarea Ta
    şi credincioşia Ta – noaptea,
³ cu lira cea cu zece corzi, cu harfa^[a]
    şi în sunet de liră.
⁴ Căci Tu mă înveseleşti, Doamne, prin ceea ce înfăptuieşti;
    la lucrările mâinilor Tale strig de bucurie!

⁵ Ce măreţe sunt lucrările Tale, Doamne!
    Cât de adânci sunt gândurile Tale!
⁶ Omul fără minte nu cunoaşte acest lucru
    şi nebunul nu-l înţelege.
⁷ Cei răi înmuguresc ca iarba
    şi toţi cei ce săvârşesc nelegiuirea înfloresc,
dar numai ca să fie nimiciţi pe vecie.

⁸     Însă Tu, Doamne, eşti înălţat pe vecie!
⁹ Duşmanii Tăi, Doamne, duşmanii Tăi pier!
    Sunt îndepărtaţi toţi cei ce săvârşesc nelegiuirea!
¹⁰ Mie însă îmi înalţi puterea^[b] ca bivolului sălbatic;
    sunt uns cu uleiuri proaspete.
¹¹ Ochii mei au văzut pedepsirea duşmanilor mei,
    iar urechile mele au auzit zdrobirea celor răi care se ridicau împotriva mea.

¹² Cel drept înmugureşte ca palmierul
    şi creşte ca cedrul din Liban.
¹³ Cei sădiţi în Casa Domnului,
    înmuguresc în curţile Dumnezeului nostru.
¹⁴ Ei rodesc până la bătrâneţe,
    sunt plini de miez şi de verdeaţă,
¹⁵ ca să se facă de cunoscut că Domnul este drept.
    Stânca mea! În El nu există nedreptate!