Psalmii 144

¹ Binecuvântat să fie Domnul, Stânca mea,
    Cel Ce-mi deprinde mâinile pentru luptă
        şi degetele pentru război,
² Binefăcătorul^[a] meu, Fortăreaţa mea,
    Întăritura mea, Izbăvitorul meu,
Scutul meu, Cel în Care mă încred,
    Cel Care-mi supune poporul!^[b]

³ Doamne, ce este omul, ca să-Ţi pese de el,
    ce este fiul omului, ca să te gândeşti la el?
⁴ Omul este ca un abur,
    iar zilele lui sunt ca umbra care trece.

⁵ Doamne, apleacă-Ţi cerurile şi coboară;
    atinge munţii, ca să fumege!
⁶ Aprinde fulgerul şi împrăştie-i pe duşmanii mei;
    aruncă săgeţile Tale şi pune-i pe fugă!
⁷ Întinde-Ţi mâna din înălţime!
    Scapă-mă şi izbăveşte-mă
din apele cele mari,
    din mâna fiilor celui străin,
⁸ a căror gură vorbeşte nimicuri^[c]
    şi a căror dreaptă este înşelătoare!

⁹ Dumnezeule, Îţi voi cânta un cântec nou,
    Îţi voi cânta cu lira cu zece corzi,
¹⁰ Ţie, Care le dai regilor biruinţa,
    Care îl scapi pe robul Tău, David, de sabia celui rău!
¹¹ Numai scapă-mă, izbăveşte-mă
    din mâna fiilor celui străin,
a căror gură vorbeşte nimicuri
    şi a căror dreaptă este înşelătoare!

¹² Atunci fiii noştri, în tinereţea lor, vor fi ca nişte plante
    bine crescute,
fetele noastre sunt ca nişte stâlpi sculptaţi
    care susţin^[d] un palat.
¹³ Grânarele noastre vor fi pline,
    gemând de tot felul de roade;
turmele şi cirezile noastre ni se vor înmulţi cu miile
    şi cu zecile de mii pe păşunile noastre;
¹⁴         vitele noastre vor fi bine hrănite;^[e]
nu vom avea parte nici de spărturi de ziduri,
    nici de înrobire,
        nici de ţipăt pe uliţele noastre.

¹⁵ Ferice de poporul care are parte de acestea!
    Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!