Psalmii 102

¹ Doamne, ascultă rugăciunea mea!
    Fie ca strigătul meu să ajungă la Tine!
² Nu-Ţi ascunde faţa de mine
    în ziua necazului meu!
Pleacă-Ţi urechea spre mine;
    când strig, răspunde-mi degrabă!

³ Îmi pier zilele ca fumul,
    oasele-mi ard ca jarul.
⁴ Inima-mi este rănită şi se usucă ca iarba,
    căci uit să-mi mănânc pâinea.
⁵ Din pricina gemetelor mele
    mi s-au lipit oasele de carne.
⁶ Mă asemăn cu bufniţa din pustie;
    am ajuns ca o cucuvea printre dărâmături.
⁷ Stau treaz şi sunt
    ca o pasăre singuratică pe acoperiş.
⁸ În fiecare zi duşmanii mei mă batjocoresc;
    batjocoritorii mei mă blestemă.
⁹ Mănânc cenuşă în loc de pâine
    şi îmi amestec băutura cu lacrimi,
¹⁰ din pricina mâniei şi a urgiei Tale;
    căci Tu m-ai ridicat şi m-ai aruncat.
¹¹ Zilele îmi sunt ca umbra înserării
    şi mă usuc ca iarba.

¹² Însă Tu, Doamne, tronezi pe vecie,
    amintirea Ta ţine din generaţie în generaţie.
¹³ Tu Te vei ridica şi vei avea milă de Sion,
    căci este timpul să te înduri de el.
        I-a sosit vremea!
¹⁴ Slujitorii Tăi îndrăgesc pietrele Sionului
    şi le este milă de ţărâna lui.
¹⁵ Neamurile se vor teme de Numele Domnului
    şi toţi regii pământului – de slava Lui,
¹⁶ când Domnul va zidi Sionul
    şi Se va arăta în slava Lui.
¹⁷ El va răspunde la rugăciunile celor nevoiaşi
    şi nu va dispreţui rugăciunile lor.
¹⁸ Să se scrie aceasta pentru generaţia viitoare,
    pentru ca poporul care se va naşte să-L laude pe Domnul!
¹⁹ El supraveghează din înălţimea sfinţeniei Sale;
    Domnul priveşte din ceruri pe pământ,
²⁰ ca să ia aminte la gemetele prizonierilor
    şi să-i elibereze pe cei condamnaţi la moarte.
²¹ Numele Domnului va fi vestit din Sion
    şi lauda Lui – din Ierusalim,
²² când se vor strânge popoarele
    şi regatele ca să-I slujească Domnului.

²³ Mi-a frânt puterea pe drum;
    mi-a scurtat zilele.
²⁴ De aceea am zis: „Dumnezeul meu, nu mă lua la jumătatea zilelor mele,
    Tu, ai Cărui ani ţin din generaţie în generaţie.
²⁵ Tu ai întemeiat la început pământul,
    iar cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.
²⁶ Ele vor pieri, dar Tu rămâi.
    Toate se vor învechi ca o haină.
        Le vei schimba ca pe un veşmânt şi ele vor trece.
²⁷ Tu, însă, rămâi Acelaşi
    şi anii Tăi nu se vor sfârşi.“
²⁸ Fiii slujitorilor Tăi vor locui ţara
    şi urmaşii lor vor rămâne înaintea Ta.