Psalmii 71

¹ La Tine, Doamne, caut adăpost!
    Să nu rămân de ruşine vreodată!
² În dreptatea Ta izbăveşte-mă şi scapă-mă!
    Pleacă-Ţi urechea spre mine şi mântuieşte-mă!
³ Fii o stâncă de adăpost pentru mine
    la care să pot veni totdeauna!
Porunceşte izbăvirea mea,
    căci Tu eşti stânca şi fortăreaţa mea!
⁴ Dumnezeul meu, scapă-mă din mâna celui rău,
    din braţul celui nedrept şi crud!

⁵ Tu, Stăpânul meu, eşti nădejdea mea!
    Domnul este încrederea mea încă din tinereţe!
⁶ M-am sprijinit pe Tine încă din pântecele mamei mele:
    Tu m-ai scos din pântecele mamei mele,
        de aceea Ţie Îţi voi aduce lauda mea mereu!
⁷ Am ajuns ca un semn pentru mulţi,
    dar Tu eşti adăpostul meu cel trainic!
⁸ Gura-mi este plină de lauda Ta;
    vorbesc despre splendoarea Ta tot timpul zilei.

⁹ Nu mă lepăda la bătrâneţe!
    Când îmi va fi trecut puterea, nu mă părăsi,
¹⁰ căci duşmanii mei vorbesc despre mine
    şi cei ce caută să-mi ia viaţa uneltesc împotriva mea,
¹¹ zicând: „L-a părăsit Dumnezeu!
    Urmăriţi-l şi prindeţi-l, căci nu mai are scăpare!“
¹² Dumnezeule, nu Te îndepărta de mine!
    Dumnezeul meu, vino degrabă în ajutorul meu!
¹³ Să piară în ruşine
    potrivnicii sufletului meu!
Ocara şi dezonoarea să-i acopere
    pe cei ce-mi caută răul!

¹⁴ Eu însă voi continua să nădăjduiesc
    şi Te voi lăuda tot mai mult!
¹⁵ Gura mea va povesti dreptatea Ta
    şi mântuirea Ta toată ziua,
        chiar dacă nu le cunosc marginile.
¹⁶ Voi proclama isprăvile Tale, Stăpâne Doamne,
    voi aminti dreptatea Ta şi numai a Ta!
¹⁷ Dumnezeule, m-ai învăţat încă din tinereţea mea,
    iar eu continui să vestesc minunile Tale până în ziua de azi.
¹⁸ Dumnezeule, nu mă părăsi nici chiar când voi fi bătrân şi cărunt,
    până când nu voi vorbi despre puterea Ta generaţiei următoare
        şi despre tăria Ta celor ce vor veni.

¹⁹ Dreptatea Ta, Dumnezeule, ajunge până la cer!
    Tu ai înfăptuit lucruri măreţe.
        Dumnezeule, cine este ca Tine?
²⁰ Deşi m-ai făcut să văd numeroase şi amare necazuri,
    Tu îmi vei da din nou viaţă;
chiar şi din adâncimile pământului
    Tu mă vei scoate.
²¹ Îmi vei mări cinstea
    şi mă vei mângâia din nou.

²² Dar şi eu Te voi lăuda cu harfa
    pentru credincioşia Ta, Dumnezeul meu!
Îţi voi cânta din liră,
    Sfântule al lui Israel!
²³ Buzele mele vor răsuna de bucurie când Îţi vor cânta,
    şi, asemenea lor, şi sufletul meu pe care l-ai răscumpărat!
²⁴ Limba mea, de asemenea,
    va vesti toată ziua dreptatea Ta,
căci cei ce-mi voiau răul
    au fost făcuţi de ruşine şi de râs.