Psalmii 44

¹ Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre,
    părinţii noştri ne-au povestit
despre lucrarea pe care ai înfăptuit-o pe vremea lor,
    în vremuri străvechi;
² am auzit cum Tu, prin braţul Tău, ai dezrădăcinat neamuri, ca să-i plantezi pe ei,
    ai izgonit noroade, ca să-i extinzi pe ei.
³ Nu prin sabia lor au moştenit ţara,
    nu braţul lor i-a izbăvit,
ci dreapta Ta, braţul Tău,
    lumina feţei Tale, fiindcă îi iubeai.

⁴ Dumnezeule, Tu eşti împăratul meu!
    Porunceşte dar izbăvirea^[b] lui Iacov!
⁵ Cu Tine ne doborâm duşmanii,
    cu Numele Tău ne călcăm în picioare potrivnicii.
⁶ Nu mă încred în arcul meu,
    sabia mea nu mă izbăveşte,
⁷ ci Tu ne vei izbăvi de duşmanii noştri,
    iar pe cei ce ne urăsc, Tu îi vei face de ruşine!
⁸ Noi în Dumnezeu ne lăudăm mereu,
    Numele Tău îl slăvim pe vecie.Sela
⁹ Totuşi, Tu ne-ai respins şi ne-ai umilit,
    nu mai ieşi cu oştile noastre.
¹⁰ Tu ai făcut să ne retragem dinaintea duşmanului,
    astfel că cei ce ne urăsc ne jefuiesc.
¹¹ Ne dai ca pe nişte oi la tăiere,
    ne împrăştii printre neamuri.
¹² Îţi vinzi poporul pe un preţ de nimic
    şi nu câştigi nimic prin vânzarea lui.

¹³ Ne faci de batjocura vecinilor noştri,
    de ocara şi de dispreţul celor ce ne înconjoară.
¹⁴ Ne faci de pomină printre neamuri,
    pricină de clătinare din cap printre popoare.
¹⁵ Toată ziua ocara îmi stă înainte
    şi ruşinea îmi acoperă faţa,
¹⁶ la glasul batjocoritorului şi al blasfemiatorului,
    la vederea duşmanului şi a răzbunătorului.

¹⁷ Toate acestea au venit asupra noastră, dar^[c] noi nu Te-am uitat
    şi nu am încălcat legământul Tău.
¹⁸ Inima noastră nu Ţi-a întors spatele
    şi paşii noştri nu s-au îndepărtat de calea Ta.
¹⁹ Tu însă ne-ai zdrobit în locul de vânătoare al şacalilor
    şi ne-ai acoperit cu beznă.

²⁰ Dacă am fi uitat Numele Dumnezeului nostru
    şi ne-am fi întins palmele spre vreun dumnezeu străin,
²¹ n-ar fi descoperit Dumnezeu aceasta?
    Doar El cunoaşte toate tainele inimii.
²² Totuşi, din pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua,
    suntem consideraţi ca nişte oi pentru tăiere.

²³ Scoală-Te! De ce dormi, Stăpâne?
    Trezeşte-Te, nu ne lepăda pe vecie!
²⁴ De ce Îţi ascunzi faţa,
    de ce ne uiţi umilinţa şi necazul?
²⁵ Sufletul nostru este doborât în ţărână,
    pântecele ne este lipit de pământ!
²⁶ Ridică-Te şi vino în ajutorul nostru!
    Răscumpără-ne, din pricina îndurării Tale!