Psalmii 139

¹ Doamne, Tu mă cercetezi şi mă cunoşti!

² Tu ştii când stau jos şi când mă ridic
    şi de departe îmi cunoşti gândurile.
³ Tu îmi cercetezi cărarea şi culcuşul
    şi toate căile mi le ştii îndeaproape.
⁴ Nici nu-mi ajunge cuvântul pe buze,
    că Tu, Doamne, îl şi cunoşti pe de-a-ntregul.

⁵ Tu mă învălui pe dinapoi şi pe dinainte
    şi-Ţi pui mâna peste mine.
⁶ O asemenea cunoştinţă este prea minunată pentru mine:
    este atât de înaltă, încât nu o pot pricepe.

⁷ Unde să plec dinaintea Duhului Tău,
    unde să fug dinaintea feţei Tale?
⁸ Dacă mă sui în cer, Tu eşti acolo!
    Dacă îmi întind patul în Locuinţa Morţilor, iată-Te şi acolo!
⁹ Purtat de aripile zorilor,
    mă aşez la capătul mării,
¹⁰ dar şi acolo mâna Ta mă conduce
    şi dreapta Ta mă apucă.

¹¹ Dacă aş spune: „Sigur întunericul mă va ascunde,
    iar lumina dimprejurul meu se va preface în noapte“,
¹² nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine;
    noaptea luminează ca ziua,
        iar întunericul este ca lumina.

¹³ Tu mi-ai întocmit rărunchii;
    Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele.
¹⁴ Te laud că sunt o făptură atât de minunată
    – minunate sunt lucrările Tale! –
        şi sufletul meu ştie foarte bine aceasta.
¹⁵ Oasele mele nu erau ascunse de Tine
    când am fost făcut într-un loc ascuns,
        când am fost ţesut în adâncimile pământului.
¹⁶ Când eram doar un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau,
    iar în cartea Ta erau scrise toate zilele care mi-au fost hotărâte
        mai înainte să existe vreuna din ele.

¹⁷ Cât de greu de pătruns îmi sunt gândurile Tale, Dumnezeule!
    Cât de mare este numărul lor!
¹⁸ Când le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip.
    Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.

¹⁹ Dumnezeule, de l-ai ucide pe cel rău!
    Depărtaţi-vă de la mine, ucigaşilor!
²⁰ Ei, care vorbesc de Tine în chip nelegiuit,
    duşmanii Tăi, care Îţi folosesc Numele în mod nesăbuit!
²¹ Să nu-i urăsc pe cei ce Te urăsc, Doamne?
    Să nu-mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta?
²² Îi urăsc cu o ură desăvârşită:
    pentru mine, ei sunt nişte duşmani.

²³ Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima,
    încearcă-mă şi cunoaşte-mi frământările!
²⁴ Vezi dacă sunt pe o cale rea
    şi du-mă pe calea veşniciei!