Psalmii 18

¹ Te iubesc, Doamne, Tăria mea!

²     Domnul este stânca mea, fortăreaţa mea şi izbăvitorul meu!
Dumnezeul meu este stânca mea în Care mă adăpostesc,
    scutul meu, cornul^[a] mântuirii mele, întăritura mea!
³ Eu Îl chem în ajutor pe Domnul, Care este vrednic de laudă,
    şi sunt izbăvit de duşmanii mei.

⁴ Mă înfăşuraseră legăturile morţii,
    mă copleşiseră şuvoaiele nimicirii.
⁵ Legăturile Locuinţei Morţilor mă împresuraseră,
    mă prinseseră laţurile morţii.
⁶ Dar în necazul meu L-am chemat pe Domnul,
    am strigat către Dumnezeul meu.
El a ascultat glasul meu din Templul Său cel Sfânt
    şi strigătul meu a ajuns înaintea Lui, până la urechile Sale.

⁷ Atunci s-a zguduit şi s-a cutremurat pământul,
    temeliile munţilor s-au zdruncinat,
        s-au clătinat, pentru că El se mâniase.
⁸ Ţâşnea fum din nările Lui
    şi foc mistuitor din gura Lui,
        cărbuni aprinşi ieşeau din ea.
⁹ A aplecat cerurile şi a coborât;
    nori negri erau sub picioarele Lui.
¹⁰ Călărea pe un heruvim, zbura,
    plutea pe aripile vântului.
¹¹ Întunericul Şi-l aşternuse drept învelitoare, iar împrejurul Lui, drept acoperământ,
    erau ape întunecoase şi nori deşi.
¹² Din strălucirea care se oglindea înaintea Sa, prin norii Lui,
    ieşea grindină şi cărbuni aprinşi.
¹³ Domnul a tunat din ceruri,
    Cel Preaînalt Şi-a făcut auzit glasul,
        răspândind grindină şi cărbuni aprinşi^[b].
¹⁴ Şi-a aruncat săgeţile, risipindu-i pe duşmani;
    a trimis fulgerele şi i-a pus pe fugă.
¹⁵ La mustrarea Ta, Doamne,
    la suflarea nărilor Tale,
s-au văzut albiile apelor
    şi s-au descoperit temeliile lumii.

¹⁶ El S-a întins din înălţime şi m-a apucat,
    m-a scos din apele cele mari,
¹⁷ m-a izbăvit de duşmanul meu cel puternic
    şi de vrăjmaşii mei, căci erau mai tari decât mine.
¹⁸ Ei m-au înfruntat în ziua necazului meu,
    dar Domnul mi-a fost sprijin.
¹⁹ El m-a scos la loc larg,
    m-a izbăvit, pentru că El Îşi găseşte plăcerea în mine.

²⁰ Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea,
    mi-a făcut după curăţia mâinilor mele,
²¹ căci am păzit căile Domnului
    şi nu m-am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu.
²² Toate judecăţile Lui sunt înaintea mea
    şi nu am îndepărtat hotărârile Lui de la mine.
²³ Am fost integru înaintea Lui
    şi m-am păzit de nelegiuire.
²⁴ Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea,
    după curăţia mâinilor mele înaintea ochilor Săi.

²⁵ Cu cel credincios Tu Te arăţi credincios,
    cu cel drept Tu Te arăţi drept,
²⁶ cu cel integru Tu Te arăţi integru,
    dar cu cel înşelător Tu Te porţi după înşelăciunea lui.
²⁷ Tu mântuieşti poporul smerit,
    dar smereşti pe cel cu ochii trufaşi.
²⁸ Tu îmi aprinzi candela, Doamne!
    Dumnezeul meu îmi luminează întunericul!
²⁹ Cu Tine mă năpustesc asupra năvălitorilor!
    Cu Dumnezeul meu sar peste zidul întărit!

³⁰ Cât despre Dumnezeu, calea Lui este desăvârşită,
    cuvintele^[c] Domnului sunt încercate;
        El este un scut pentru toţi cei ce se se adăpostesc în El.
³¹ Cine este Dumnezeu în afară de Domnul?
    Cine este Stâncă în afară de Dumnezeul nostru?
³² Dumnezeu este Cel Ce m-a încins cu tărie
    şi mi-a făcut desăvârşită calea.
³³ El mi-a făcut picioarele ca ale ciutelor
    şi m-a aşezat pe înălţimi.
³⁴ Îmi deprinde mâinile pentru luptă,
    astfel încât braţele mele întind arcul de aramă.
³⁵ Tu îmi dai scutul mântuirii Tale,
    dreapta Ta mă sprijină,
        ajutorul^[d] Tău mă face mare.
³⁶ Tu-mi lărgeşti calea sub paşii mei,
    ca să nu-mi alunece picioarele^[e].

³⁷ Îmi urmăresc duşmanii şi-i ajung;
    nu mă întorc până nu-i prăpădesc.
³⁸ Îi zdrobesc, de nu mai sunt în stare să se ridice;
    ei cad sub picioarele mele.
³⁹ Tu mă încingi cu tărie pentru luptă
    şi-i smereşti pe vrăjmaşii mei sub picioarele mele.
⁴⁰ Tu faci ca duşmanii mei să fugă dinaintea mea
    şi eu îi nimicesc pe cei ce mă urăsc.
⁴¹ Ei strigă după ajutor, dar nimeni nu-i izbăveşte;
    strigă către Domnul, dar El nu le răspunde.
⁴² Îi pisez făcându-i ca praful în bătaia vântului;
    îi calc ca pe noroiul de pe uliţe.

⁴³ Tu mă scapi de învinuirile poporului,
    mă pui drept căpetenie a neamurilor;
        un popor pe care nu-l cunosc îmi slujeşte.
⁴⁴ Fiii străinului dau înapoi în faţa mea;
    de îndată ce mă aud, mă ascultă.
⁴⁵ Fiii străinului îngălbenesc
    şi ies tremurând din fortăreţele lor.

⁴⁶ Domnul este viu!
    Binecuvântată să fie Stânca mea!
        Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele!
⁴⁷ Dumnezeu este Cel Ce mă răzbună,
    Cel Care îmi supune popoare,
⁴⁸         Cel Ce mă izbăveşte de vrăjmaşii mei.
Tu mă ridici deasupra duşmanilor mei
    şi mă scapi de omul asupritor.

⁴⁹ De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne,
    şi voi cânta laudă Numelui Tău!
⁵⁰ El dă mari izbăviri regelui Său
    şi arată îndurare unsului Său,
        lui David şi seminţei^[f] lui în veac.