Psalmii 57

¹ Ai milă de mine, Dumnezeule, ai milă de mine,
    căci la Tine îmi caut scăparea!
La umbra aripilor Tale caut adăpost
    până când trece necazul.

² Strig către Dumnezeul Preaînalt,
    către Dumnezeul Care mă răzbună.
³ El trimite poruncă din cer şi mă mântuieşte;
    îl face de ruşine pe prigonitorul meu!Sela
Dumnezeu Îşi trimite îndurarea şi credincioşia.

⁴ Sunt în mijlocul leilor;
    mă culc printre cei ce devorează,
oameni ai căror dinţi sunt suliţe şi săgeţi
    şi a căror limbă este o sabie tăioasă.

⁵ Fii înălţat^[b], Dumnezeule, mai presus de ceruri!
    Fie slava Ta peste întreg pământul!

⁶ Ei întinseseră un laţ paşilor mei,
    – sufletul îmi era încovoiat de durere –,
îmi săpaseră o groapă,
    dar au căzut ei înşişi în ea.Sela
⁷ Inima mea este pregătită, Dumnezeule,
    inima mea este pregătită!
        Voi cânta şi voi suna din instrumentele mele.
⁸ Trezeşte-te, suflet al meu^[c]!
    Treziţi-vă, harfă şi liră!
        Voi trezi zorii^[d]!

⁹ Stăpâne, Te voi lăuda printre popoare,
    Îţi voi cânta printre neamuri!
¹⁰ Căci îndurarea Ta este mare, ajunge până la ceruri,
    iar credincioşia Ta – până la nori.

¹¹ Fii înălţat, Dumnezeule, mai presus de ceruri!
    Fie slava Ta peste întreg pământul!