Psalmii 137

¹ Pe malurile râurilor Babilonului,
    stăteam jos şi plângeam amintindu-ne de Sion.
² Ne atârnaserăm lirele
    în sălciile din ţinutul acela,
³ căci acolo, cei ce ne-au înrobit ne cereau cântece,
    asupritorii noştri ne cereau bucurie:
        „Cântaţi-ne din cântecele Sionului!“

⁴ Cum să cântăm noi cântecele Domnului
    pe un pământ străin?
⁵ Ierusalime, dacă te voi uita,
    să-şi uite şi dreapta mea destoinicia!
⁶ Limba mea să se lipească de cerul gurii mele
    dacă nu îmi voi aminti de tine
        şi dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!

⁷ Doamne, adu-Ţi aminte de edomiţii
    care, la căderea Ierusalimului,
ziceau: „Radeţi!
    Radeţi tot până la temelie!“
⁸ Fiică a Babilonului, sortită pustiirii!
    Ferice de acela care-ţi va răsplăti
        ceea ce tu ne-ai făcut!
⁹ Ferice de cel ce-i va apuca pe copiii tăi
    şi-i va zdrobi de stâncă!