Solia babiloniană la Ierusalim

¹În acea perioadă, Merodak-Baladan, fiul lui Baladan, regele Babilonului^[a], i-a trimis lui Ezechia scrisori şi un dar, fiindcă auzise că acesta fusese bolnav şi se însănătoşise. ² Ezechia i-a primit pe soli şi le-a arătat ceea ce era în vistieria sa: argintul, aurul, mirodeniile, uleiul de preţ, tot armamentul lui şi tot ce se afla în magaziile lui. Nu a rămas nimic în palatul sau în regatul său pe care Ezechia să nu-l fi arătat.

³ Atunci profetul Isaia a venit la regele Ezechia şi l-a întrebat:

– Ce au zis oamenii aceia şi de unde au venit?

Ezechia i-a răspuns:

– Au venit la mine dintr-o ţară îndepărtată, din Babilon.

⁴ – Ce au văzut în palatul tău? l-a mai întrebat profetul.

– Au văzut tot ceea ce este în palatul meu, a răspuns Ezechia, şi nu a rămas nimic în magaziile mele pe care să nu li-l fi arătat.

⁵ Atunci Isaia i-a zis lui Ezechia:

– Ascultă Cuvântul Domnului Oştirilor: ⁶ „Iată, vin zile când tot ce este în palatul tău şi tot ce au agonisit strămoşii tăi până în ziua aceasta, va fi dus la Babilon; nu va mai fi lăsat nimic, zice Domnul. ⁷ Unii dintre propriii tăi fii, care ţi s-au născut, îţi vor fi luaţi şi vor fi făcuţi eunuci în palatul împăratului Babilonului.“

⁸ Ezechia i-a zis lui Isaia:

– Cuvântul Domnului pe care l-ai rostit este bun.

„Căci, se gândea^[b] el , măcar în timpul vieţii mele va fi pace şi siguranţă.“