1Trimiteţi miei drept tribut
conducătorului ţării,
din Sela, pe drumul pustiei,
la muntele fiicei Sionului.
2 Ca nişte păsări alungate,
izgonite din cuib,
aşa sunt fiicele Moabului
la vadurile Arnonului.
3 «Dă-ne un sfat!
Hotărăşte ceva!
Întinde-ţi umbra în mijlocul zilei
şi prefă-o în noapte!
Ascunde-i pe cei izgoniţi
şi nu-i trăda pe fugari!
4 Primeşte-i pe deportaţii Moabului
să locuiască cu tine!
Fii un refugiu pentru ei
în faţa nimicitorului!»
Când asupritorul va înceta,
când nimicirea va lua sfârşit
şi prădătorul va lăsa ţara în pace,
5 atunci, prin îndurare[a], va fi întemeiat un tron
pe care va domni cu credincioşie
cineva din Cortul lui David,
un judecător care caută să judece drept
şi este plin de râvnă pentru dreptate.
6 Am auzit de mândria Moabului –
cât este el de mândru! –
de fala sa, de trufia şi de aroganţa sa,
dar laudele lui sunt minciuni.
7 De aceea bocesc moabiţii,
văitându-se toţi pentru Moab.
Bociţi şi fiţi adânc mâhniţi
pentru oamenii[b] din Chir-Hareset!
8 Căci câmpiile Heşbonului se usucă
la fel ca şi viile din Sibma.
Domnitorii neamurilor
au distrus cele mai alese viţe,
care cândva ajungeau până la Iazer,
fiind răspândite până spre pustie.
Mlădiţele ei se întindeau
şi ajungeau până la mare[c].
9 De aceea plâng împreună cu Iazerul
pentru viile din Sibma.
O, Heşbon! O, Eleale!
Vă ud cu lacrimile Mele!
Căci strigătul de bucurie
scos de voi la culesul fructelor şi la seceriş a încetat.
10 Bucuria şi veselia au dispărut din livezi;
în vii nu se mai cântă şi nu se mai chiuie de bucurie;
nimeni nu mai zdrobeşte vinul în teascuri,
căci am făcut să înceteze strigătele de bucurie.
11 De aceea, ca o liră Îmi plânge inima pentru Moab
şi sufletul Mi se tânguie pentru Chir-Hareset.
12 Moab va fi văzut
trudindu-se pe înălţimi,
venind la altar să se roage,
însă nu va primi nimic.
13 Acesta este cuvântul pe care-l rostise Domnul cu privire la Moab. 14 Dar acum, Domnul zice: «În trei ani, număraţi ca anii unui simbriaş, în ciuda mulţimii sale mari, gloria Moabului va fi prăbuşită, iar cei ce vor supravieţui vor fi puţini şi slabi.»“
Footnotes
- Isaia 16:5 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoinţă, milă, credincioşie, dragoste statornică). Se referă atât la relaţiile dintre oameni cât şi, într-un mod cu totul special, la relaţia dintre YHWH şi Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părţilor implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, aşa cum o dovedeşte varietatea de sensuri, cuprinde toate implicaţiile loialităţii lui YHWH faţă de promisiunile legământului; peste tot în carte
- Isaia 16:7 Lit.: pentru prăjiturile de stafide
- Isaia 16:8 Sau: treceau până dincolo de mare