Judecată şi mântuire
1„M-am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine;
am fost găsit de cei ce nu Mă căutau.
Am zis: «Iată-Mă, iată-Mă!»
unui neam care nu chema Numele Meu[a].
2 Toată ziua Mi-am întins mâinile
către un popor neascultător,
care umblă pe o cale care nu este bună,
în voia gândurilor lui;
3 către un popor care nu conteneşte să Mă provoace
pe faţă,
aducând jertfe în grădini
şi arzând tămâie pe altare din cărămidă;
4 care stă în morminte
şi-şi petrece noaptea în locuri tainice;
care mănâncă carne de porc
şi are bucate necurate în vasele lui;
5 care zice: «Stai deoparte!
Nu te apropia de mine, căci sunt prea sfânt pentru tine!»
Aceste lucruri sunt un fum în nările Mele,
un foc care arde toată ziua.
6 Iată, stă scris înaintea Mea:
«Nu voi tăcea, ci voi răsplăti pe deplin;
voi pune o răsplată deplină în poala lor,
7 atât pentru nedreptăţile lor, cât şi pentru ale părinţilor lor»“,
zice Domnul.
Pentru că au ars tămâie pe munţi,
şi M-au sfidat pe dealuri,
voi măsura în poala lor
o răsplată deplină pentru faptele lor din trecut.“
8 „Aşa vorbeşte Domnul:
«După cum se mai găseşte suc într-un ciorchine,
iar cineva spune: ‘Nu-l distruge,
căci încă se mai află ceva bun în el!’,
tot aşa voi face şi Eu de dragul robilor Mei:
nu-i voi nimici pe toţi.
9 Voi face să iasă o sămânţă[b] din Iacov
şi din Iuda un moştenitor al munţilor Mei!
Aleşii Mei îi vor moşteni
şi robii Mei vor locui acolo.
10 Şaronul va fi păşune pentru turme,
iar valea Acor – un loc de odihnă pentru cirezi,
pentru poporul care Mă caută.
11 Cât despre voi, care-L părăsiţi pe Domnul,
care uitaţi de muntele Meu cel sfânt,
care întindeţi o masă ‘Norocului’[c]
şi umpleţi o cupă de vin amestecat în cinstea ‘Destinului’[d],
12 vă voi destina sabiei.
Toţi vă veţi pleca pentru înjunghiere,
pentru că, atunci când am chemat, nu aţi răspuns,
când am vorbit, nu aţi ascultat,
ci aţi făcut ce era rău înaintea Mea
şi aţi ales ceea ce nu-Mi era plăcut.»“
13 „De aceea aşa vorbeşte Stăpânul Domn:
«Iată! Robii Mei vor mânca,
însă voi veţi flămânzi.
Iată! Robii Mei vor bea,
însă voi veţi înseta.
Iată! Robii Mei se vor bucura,
însă voi veţi fi făcuţi de ruşine.
14 Iată! Robii Mei vor chiui dintr-o inimă veselă,
însă voi veţi ţipa dintr-o inimă îndurerată
şi vă veţi văita dintr-un duh zdrobit.
15 Vă veţi lăsa numele ca un blestem aleşilor Mei
şi Stăpânul Domn vă va omorî,
iar robilor Săi le va da un alt nume.
16 Oricine va rosti o binecuvântare în ţară,
va rosti o binecuvântare prin Dumnezeul adevărului
şi oricine va jura în ţară,
va jura pe Dumnezeul adevărului,
pentru că necazurile de dinainte sunt uitate
şi ascunse de ochii Mei.
Ceruri noi şi un pământ nou
17 Căci iată, creez ceruri noi
şi un pământ nou!
Lucrurile de dinainte nu vor mai fi amintite
şi nu vor mai reveni în mintea nimănui.
18 Prin urmare, bucuraţi-vă şi veseliţi-vă pentru totdeauna
de ceea ce creez,
căci iată, creez Ierusalimul pentru a fi o veselie
şi poporul lui, o bucurie.
19 Mă voi bucura de Ierusalim
şi mă voi veseli de poporul Meu.
Nu se va mai auzi în el nici plâns
şi nici ţipăt,
20 nu va mai fi acolo
nici un sugar care să trăiască doar câteva zile
şi nici un bătrân care să nu-şi împlinească zilele.
Cel care va muri la o sută de ani
va fi considerat tânăr[e]
şi cel care nu va ajunge[f] suta de ani
va fi considerat blestemat.
21 Îşi vor construi case şi vor locui în ele;
vor planta vii şi vor mânca rodul lor.
22 Ei nu vor mai zidi case ca alţii să locuiască în ele,
nu vor mai planta ca alţii să mănânce,
căci, precum zilele unui copac,
aşa vor fi şi zilele poporului Meu,
iar aleşii Mei se vor bucura pe deplin
de lucrul mâinilor lor.
23 Ei nu vor trudi în van,
nici nu vor naşte copii sortiţi pieirii,
căci vor fi o sămânţă binecuvântată de Domnul,
ei şi urmaşii lor.
24 Înainte ca ei să Mă cheme, Eu le voi răspunde,
înainte să termine de vorbit, Eu îi voi auzi!
25 Lupul şi mielul vor paşte împreună,
leul va mânca paie ca boul,
iar hrana şarpelui va fi ţărâna!
Ei nu vor face rău, nici nu vor distruge ceva
pe întregul Meu munte sfânt,
zice Domnul.»“
Footnotes
- Isaia 65:1 LXX; TM: unui neam care nu era chemat după Numele Meu.
- Isaia 65:9 Termenul ebraic pentru sămânţă este un singular care se poate referi atât la un singur urmaş, cât şi la toţi urmaşii de pe linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenţionată. În traducerea de faţă a fost redat fie literal, fie cu urmaş sau urmaşi, în funcţie de contextul literal şi de cel teologic. Apostolul Pavel (Gal. 3:16) aplică acelaşi termen, sămânţă, lui Isus Cristos, demonstrând prin exegeza sa că promisiunea făcută lui Avraam îşi găseşte împlinirea ultimă în Isus Cristos
- Isaia 65:11 Ebr.: Gad
- Isaia 65:11 Ebr.: Meni
- Isaia 65:20 Sau: Tânărul va muri la o sută de ani
- Isaia 65:20 Sau: şi păcătosul care va ajunge