Boala şi însănătoşirea lui Ezechia
1În acele zile Ezechia s-a îmbolnăvit şi era aproape de moarte. Profetul Isaia, fiul lui Amoţ, a venit la el şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Puneţi casa în rânduială căci vei muri. Nu te vei mai face bine!»“ 2Atunci Ezechia s-a întors cu faţa spre perete şi s-a rugat Domnului astfel: 3„Doamne, Te rog, adu-Ţi aminte că am umblat înaintea Ta cu credincioşie şi din toată inima şi am făcut ce este bine înaintea Ta.“ Şi Ezechia a plâns cu amar.
4Atunci Cuvântul Domnului a venit la Isaia, spunându-i: 5„Du-te şi spune-i lui Ezechia că aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul strămoşului său David: «Ţi-am auzit rugăciunea şi ţi-am văzut lacrimile. Iată, voi adăuga vieţii tale încă cincisprezece ani. 6Te voi izbăvi pe tine şi cetatea aceasta din mâna împăratului Asiriei şi voi apăra această cetate! 7Acesta este semnul de la Domnul pentru tine, prin care vei şti că Domnul va împlini ce a promis: 8voi face ca umbra aruncată de soare pe cadranul lui Ahaz să se dea înapoi cu zece trepte.»“ Şi soarele s-a dat înapoi pe cadran cu zece trepte pe care deja le coborâse.
9Un psalm al lui Ezechia, regele lui Iuda, scris după boala şi vindecarea sa:
10„Ziceam: «În floarea vieţii mele trebuie să trec prin porţile Locuinţei Morţilor;
sunt văduvit de restul anilor mei.»
11Am zis: «Nu-L voi mai vedea pe Domnul, da, pe Domnul,
în ţara celor vii;
nu voi mai vedea oameni
şi nu voi mai fi printre locuitorii lumii.
12Locuinţa îmi este smulsă şi luată
precum cortul unui păstor.
Îmi simt firul vieţii înfăşurat ca de un ţesător
care m-ar tăia de la războiul de ţesut;
până la noapte Tu îmi vei pune capăt.
13Strig după ajutor până dimineaţă,
dar, ca un leu, El îmi zdrobeşte toate oasele;
până la noapte Tu îmi vei pune capăt.
14Am ciripit ca un lăstun, am croncănit ca un cocor;
am gemut ca o porumbiţă;
mi-au obosit ochii uitându-mă în sus.
Sunt în necaz! Ajută-mă, Stăpâne!»
15Ce aş mai putea spune? El mi-a răspuns
şi aceasta este ceea ce El a făcut.
Voi umbla smerit în toţi anii vieţii mele,
după ce mi-a fost amărât sufletul astfel.
16O, Stăpâne, prin lucrurile acestea trăiesc oamenii
şi în toate acestea stă şi viaţa duhului meu.
Tu mi-ai dat sănătate
şi ai îngăduit să trăiesc.
17Cu siguranţă, spre binele meu
am trecut prin această amărăciune,
căci Tu, în dragostea Ta, mi-ai păzit viaţa
de groapa nimicirii,
aruncând înapoia Ta
toate păcatele mele.
18Într-adevăr, Locuinţa Morţilor nu-Ţi poate mulţumi,
Moartea nu Te poate lăuda,
iar cei ce se coboară în groapă
nu pot nădăjdui în credincioşia Ta,
19ci cel viu, cel viu Te laudă,
aşa cum fac şi eu azi.
Taţii îşi învaţă copiii despre credincioşia Ta
20 prin care, Tu, Doamne, m-ai salvat,
iar noi vom cânta cu instrumentele cu corzi
în toate zilele vieţii noastre,
în Casa Domnului.“
21Atunci Isaia a zis:
– Pregătiţi o turtă de smochine, pe care s-o aşezaţi pe rană şi astfel Ezechia se va vindeca.
22Ezechia a întrebat:
– Care va fi semnul prin care voi şti că mă voi duce la Casa Domnului?