Isaia 15

„Da! Pustiit într-o singură noapte,
    nimicit este Ar-Moab.
Da! Pustiit într-o singură noapte,
    nimicit este Chir-Moab.
² Dibon se suie la templu^[a],
    pe înălţimi, ca să plângă.
Pe Nebo şi pe Medeba,
    acolo se vaietă Moab.
Toate capetele sunt rase
    şi toate bărbile sunt tăiate.
³ Pe străzi umblă încinşi cu saci;
    pe acoperişuri şi în pieţe
        toţi se vaietă şi se topesc de plâns.
⁴ Heşbon şi Eleale ţipă,
    iar glasurile lor sunt auzite până departe în Iahaţ.
Iată de ce luptătorii Moabului ţipă
    având sufletul plin de groază.

⁵ Îmi plânge inima pentru Moab!
    Fugarii lui ajung până la Ţoar
        şi până la Eglat-Şelişia.
Plângând,
    ei urcă culmea Luhitului
şi pe drumul Horonaimului
    îşi jelesc nimicirea.
⁶ Apele din Nimrim sunt secate;
    iarba este uscată, vegetaţia a pierit
        şi nu mai există nimic verde.
⁷ De aceea îşi iau bogăţia câştigată şi agoniseala lor^[b]
    şi o cară peste Pârâul Sălciilor.
⁸ Ţipetele se aud
    în întreg teritoriul Moabului;
vaietele ajung până la Eglaim
    şi până la Beer-Elim.
⁹ Apele din Dimon^[c] sunt pline de sânge.
    Cu toate acestea, Eu voi aduce şi mai multe asupra Dimonului –
voi aduce un leu împotriva fugarilor din Moab,
    împotriva rămăşiţei din ţară.