Isaia 53

¹Cine a crezut mesajul nostru?
    Cui i-a fost descoperit braţul Domnului?
² El a crescut înaintea Lui ca un lăstar,
    ca o rădăcină ieşită dintr-un pământ uscat;
nu avea nici frumuseţe, nici strălucire care să ne atragă,
    nu era nimic în înfăţişarea Lui care să ne placă.
³ Dispreţuit şi părăsit de oameni,
    Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa,
era atât de dispreţuit, încât oamenii îşi ascundeau faţa de El,
    iar noi nu L-am luat în seamă.

⁴ Într-adevăr, El a luat asupra Lui neputinţele noastre
    şi a purtat bolile noastre.
Noi însă L-am considerat lovit,
    zdrobit de Dumnezeu şi nenorocit.
⁵ Dar El era străpuns pentru păcatele noastre,
    zdrobit pentru fărădelegile noastre;
pedeapsa care ne dă pacea era peste El
    şi prin rănile Lui suntem vindecaţi.
⁶ Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi,
    fiecare urmându-şi propriul drum,
dar Domnul a pus asupra Lui
    nelegiuirea noastră, a tuturor.

⁷ Când a fost asuprit şi chinuit,
    El nu Şi-a deschis gura.
Ca un miel care este dus la tăiere
    şi ca o oaie care tace înaintea celui ce o tunde,
        tot aşa nici El nu Şi-a deschis gura.
⁸ A fost luat prin forţă şi judecată nedreaptă.
    Dar cine din generaţia Sa s-ar fi gândit
că^[a] El era şters de pe tărâmul celor vii
    şi lovit pentru nelegiuirile poporului Meu?
⁹ I-au pus mormântul lângă al celor răi

¹⁰ Domnul însă a vrut să-L zdrobească prin suferinţă.
    Dar după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru vină,
Îşi va vedea urmaşii^[d] şi va trăi multe zile,
    iar voia Domnului va propăşi prin El.
¹¹ «La sfârşitul suferinţelor Lui va vedea lumina^[e]
    şi va fi mulţumit;^[f]
prin cunoştinţa Sa^[g] Robul Meu cel drept va îndreptăţi pe mulţi
    şi le va purta nelegiuirile.
¹² De aceea Îi voi da o parte la un loc cu cei mari^[h]
    şi va împărţi prada cu cel puternic^[i],
căci S-a dat pe Sine Însuşi la moarte
    şi a fost numărat alături de cei nelegiuiţi.
Totuşi El a purtat păcatul celor mulţi
    şi a mijlocit pentru cei păcătoşi.»