Isaia 33

² Doamne, fie-Ţi milă de noi!
    Noi nădăjduim în Tine!
Fii tăria noastră în fiecare dimineaţă!
    Fii izbăvirea noastră în vreme de necaz!
³ Când răsună glasul Tău, popoarele fug;
    când Te ridici Tu, neamurile se împrăştie.
⁴ Prada voastră, neamuri, este adunată aşa cum o adună lăcustele;
    ca un roi de lăcuste aşa se aruncă oamenii asupra ei.

⁵ Domnul este înălţat căci locuieşte în înălţimi.
    El umple Sionul cu judecată şi dreptate.
⁶ El va fi siguranţă pentru vremurile tale,
    belşug de izbăviri, înţelepciune şi cunoaştere,
        iar frica de Domnul, aceasta va fi comoara Sionului^[a].
⁷ Ascultă! Vitejii lor strigă pe drumuri,
    iar solii păcii plâng cu amar.
⁸ Drumurile sunt părăsite,
    nici un călător nu se mai află pe ele.
Legământul este rupt, martorii^[b] sunt dispreţuiţi,
    nimeni nu mai este respectat.
⁹ Ţara geme şi se ofileşte;
    Libanul este făcut de ruşine şi se usucă;
Şaronul este ca Araba^[c],
    iar Başanul şi Carmelul îşi scutură frunzele.

¹⁰ «Acum Mă voi ridica, zice Domnul,
    acum Mă voi înălţa, acum voi fi înălţat!
¹¹ Zămisliţi pleavă şi naşteţi paie;
    suflarea voastră este un foc care vă va nimici.
¹² Popoarele vor arde ca varul nestins,
    ca mărăcinii tăiaţi care ard în foc.

¹³ Voi, cei de departe, auziţi ce am făcut!
    Voi, cei de aproape, recunoaşteţi-Mi puterea!»
¹⁴ Păcătoşii sunt plini de teamă în Sion;
    înfiorarea i-a cuprins pe cei lipsiţi de evlavie:
«Care dintre noi poate trăi lângă un foc mistuitor?
    Care dintre noi poate trăi lângă nişte flăcări veşnice?»
¹⁵ Cel ce umblă în dreptate
    şi vorbeşte ce este drept,
cel ce dispreţuieşte câştigul din asuprire,
    cel ce îşi fereşte mâna de mită,
cel ce îşi astupă urechea când aude despre vărsări de sânge
    şi îşi închide ochii să nu-l ademenească răul.
¹⁶ Acela va locui pe înălţimi;
    refugiul lui vor fi fortăreţele din munţi,
        pâinea îi va fi dată şi apa îi va fi asigurată.

¹⁷ Ochii tăi îl vor vedea pe Împărat în splendoarea Sa;
    vor vedea o ţară care se întinde până departe.
¹⁸ Mintea ta va cugeta la groaza de dinainte, zicând:
    «Unde este scribul? Unde este cel ce cântăreşte tributul?
        Unde este cel ce numără turnurile^[d]?»
¹⁹ Pe acei oameni aroganţi,
    pe cei cu vorbirea necunoscută,
        cu limba lor ciudată şi de neînţeles, nu-i vei mai vedea.

²⁰ Priveşte Sionul, cetatea sărbătorilor noastre!
    Ochii tăi vor vedea Ierusalimul:
        o locuinţă liniştită, un cort ce nu se va mai muta;
ţăruşii săi nu vor mai fi scoşi vreodată
    şi nici una dintre funiile sale nu va mai fi ruptă.
²¹ Acolo, Domnul va fi Împăratul nostru măreţ;
    va fi un loc cu râuri şi canale largi,
dar unde nu vor pătrunde corăbii cu vâsle
    şi nici vase mari nu vor naviga.
²² Căci Domnul este judecătorul nostru;
    Domnul este legiuitorul nostru,
Domnul este împăratul nostru;
    El ne va izbăvi.

²³ Funiile tale slăbesc;
    ele nu mai pot sprijini catargul
        şi nu mai pot întinde pânzele.
Atunci se va împărţi prada care va fi atât de multă,
    încât până şi ologii vor duce din ea.
²⁴ Nici un locuitor nu va zice: «Sunt bolnav!»;
    poporului ce locuieşte acolo îi va fi iertată vina.