Isaia 5

¹Voi cânta Preaiubitului meu
    un cântec despre via Lui:
Iubitul meu avea o vie
    pe un deal fertil.
² A săpat-o, a curăţat-o de pietre
    şi a sădit în ea cele mai alese viţe.
I-a zidit un turn de pază
    şi i-a săpat un teasc.
Apoi a aşteptat să facă struguri buni,
    dar ea a făcut struguri sălbatici^[a].

³ «Acum, voi, locuitori ai Ierusalimului şi bărbaţi ai lui Iuda,
    judecaţi între Mine şi via Mea.
⁴ Ce-ar fi trebuit să mai fac viei Mele
    şi nu i-am făcut?
De ce a făcut struguri sălbatici
    când Eu am aşteptat să facă struguri buni?

⁵ Acum vă voi spune
    ce voi face cu via Mea:
îi voi da la o parte gardul
    şi ea va fi nimicită;
îi voi dărâma zidul
    şi ea va fi călcată-n picioare.
⁶ O voi preface într-o pustie;
    nu va mai fi curăţată, nici săpată
        şi în ea vor creşte spini şi mărăcini.
De asemenea, voi porunci norilor
    să nu mai dea ploaie peste ea.»

⁷ Via Domnului Oştirilor
    este Casa lui Israel,
iar bărbaţii din Iuda
    sunt grădina desfătării Sale.
El se aştepta la judecată dreaptă,
    dar, când colo, iată vărsare de sânge;
se aştepta la dreptate,
    dar, când colo, iată strigăt de durere.

«Cu siguranţă, multe case vor fi pustiite,
    case mari şi frumoase, în care nu va mai sta nimeni.
¹⁰ O vie de zece iugăre^[b] va da doar un bat^[c],
    un homer^[d] de sămânţă nu va da decât o efă^[e].»

¹¹ Vai de cei ce se trezesc dimineaţa devreme
    ca să alerge după băutură!
Vai de cei ce stau până noaptea târziu,
    ca să se înfierbânte de vin!
¹² Vai de cei care benchetuiesc cu lira şi cu harfa,
    cu tamburina, flautul şi vinul,
dar nu ţin seama de faptele Domnului,
    nu iau în considerare lucrarea mâinilor Sale!
¹³ Şi astfel poporul Meu va merge în captivitate
    din lipsă de cunoştinţă;
nobilii lor vor muri de foame
    şi mulţimea lor se va usca de sete.
¹⁴ De aceea Locuinţa Morţilor^[f] şi-a mărit pofta
    şi şi-a deschis gura peste măsură.
Nobilimea lui Iuda şi mulţimea lui vor coborî în ea
    cu toţi gălăgioşii şi oamenii veseli.
¹⁵ Omul va fi trântit, fiecare va fi umilit
    şi privirile trufaşe vor fi smerite.
¹⁶ Dar Domnul Oştirilor va fi înălţat prin judecată
    şi Dumnezeul cel Sfânt Se va arăta sfânt prin dreptate.
¹⁷ Atunci mieii vor paşte ca pe păşunea lor,
    vor mânca^[g] printre dărâmăturile bogaţilor.

¹⁸ Vai de cei ce trag nedreptatea cu funiile deşertăciunii
    şi păcatul – cum ar trage frânghiile de la car,
¹⁹ de cei ce zic: «Să se grăbească,
    să-Şi facă repede lucrarea
        ca s-o vedem!
Să se împlinească planul Sfântului lui Israel,
    ca noi să-l cunoaştem!»

²⁰ Vai de cei ce numesc răul bine,
    şi binele rău,
întunericul lumină,
    şi lumina întuneric,
amărăciunea dulceaţă,
    şi dulceaţa amărăciune!

²¹ Vai de cei ce se cred înţelepţi
    şi de cei ce se consideră isteţi!

²² Vai de cei ce sunt eroi la băut vin
    şi de neîntrecut la amestecat băuturi tari,
²³ care pentru mită îl achită pe cel vinovat,
    şi-l lipsesc de dreptate pe cel nevinovat!
²⁴ De aceea, aşa cum limba focului arde miriştea
    şi aşa cum iarba uscată piere în flăcări,
tot aşa le va putrezi şi lor rădăcina,
    iar floarea li se va risipi ca ţărâna,
pentru că au respins Legea Domnului Oştirilor
    şi au dispreţuit Cuvântul Sfântului lui Israel.
²⁵ De aceea mânia Domnului se aprinde împotriva poporului Său.
    El Îşi ridică mâna împotriva lor şi-i zdrobeşte.
Munţii se clatină
    şi trupurile moarte sunt ca gunoiul pe drumuri.

Cu toate acestea, mânia Lui nu s-a potolit,
    iar mâna Sa este încă întinsă.

²⁶ El ridică un steag neamurilor de departe
    şi fluieră pentru cei de la marginile pământului.
        Şi iată-le că vin iute şi la timp.
²⁷ Nici una dintre ele nu e obosită şi nici nu se împiedică^[h];
    nici una nu aţipeşte şi nici nu doarme;
nici o cingătoare nu este desfăcută de la brâu
    şi nici o curea de la sandală nu este ruptă.
²⁸ Săgeţile le sunt ascuţite,
    toate arcurile le sunt încordate;
copitele cailor lor sunt ca de cremene
    şi roţile carelor lor sunt ca vârtejul.
²⁹ Răcnetul lor e ca al unui leu,
    răcnesc ca nişte lei tineri.
Mârâie şi îşi prind prada
    pe care o iau cu ei şi nimeni n-o mai poate scăpa.
³⁰ În ziua aceea neamurile vor răcni asupra lui,
    aşa cum vuieşte marea.
Dacă cineva se va uita la ţară,
    va vedea numai întuneric şi necaz;
        chiar şi lumina va fi ascunsă de nori.“