Isaia 2

1Aceasta este ceea ce a văzut Isaia, fiul lui Amoţ, cu privire la Iuda şi la Ierusalim:

Muntele Casei Domnului

„În zilele de pe urmă,
    muntele Casei Domnului
va fi aşezat drept cel mai înalt dintre munţi,
    va fi înălţat deasupra dealurilor
        şi toate neamurile vor curge spre el.
Multe popoare vor veni şi vor zice:
    «Să mergem şi să ne suim la muntele Domnului,
        la Casa Dumnezeului lui Iacov!
El să ne înveţe căile Sale,
    şi noi să umblăm pe cărările Sale!»
Căci din Sion va ieşi Legea,
    iar Cuvântul Domnului – din Ierusalim.
El va judeca între neamuri
    şi va hotărî pentru multe popoare.
Ele îşi vor făuri din săbii pluguri,
    şi din suliţe – cosoare.
Nici un neam nu va mai ridica sabia împotriva altui neam
    şi nu vor mai învăţa războiul.

Veniţi, voi cei din Casa lui Iacov,
    veniţi să umblăm în lumina Domnului!

Ziua Domnului

Ţi-ai părăsit poporul,
    pe cei din Casa lui Iacov!
Ei sunt plini de obiceiurile Răsăritului;
    ei practică divinaţia[a] ca filistenii
        şi dau mâna cu păgânii.
Ţara le este plină de argint şi aur,
    bogăţiile lor nu se mai termină.
Ţara le este plină de cai,
    şi carele lor sunt fără număr.
Ţara le este plină de idoli;
    ei se pleacă înaintea lucrului făcut de mâinile lor,
        înaintea a ceea ce a făcut degetele lor.
Omul va fi umilit,
    fiecare se va smeri –
        nu-i ierta![b]

10 Intră în stâncă
    şi ascunde-te în ţărână
de groaza Domnului
    şi din pricina strălucirii măreţiei Sale!
11 Ochiul celui arogant va fi smerit
    şi mândria oamenilor va fi răsturnată.
Doar Domnul va fi înălţat în ziua aceea!

12 Domnul Oştirilor are o zi
    pregătită împotriva a tot ce este mândru şi semeţ,
        împotriva a tot ce este înălţat – toţi aceştia vor fi umiliţi;
13 împotriva tuturor cedrilor Libanului, semeţi şi înălţaţi,
    şi împotriva tuturor stejarilor din Başan;
14 împotriva tuturor munţilor înalţi
    şi împotriva tuturor dealurilor semeţe;
15 împotriva oricărui turn înalt
    şi împotriva oricărui zid întărit;
16 împotriva tuturor corăbiilor de Tarşiş[c]
    şi împotriva tuturor corăbiilor încărcate cu lucruri[d] frumoase.
17 Aroganţa oamenilor va fi smerită
    şi mândria fiecăruia va fi răsturnată.
Doar Domnul va fi înălţat în ziua aceea;
18     idolii vor fi nimiciţi în întregime!

19 Oamenii vor intra în peşterile din stânci
    şi în gropile pământului
de groaza Domnului
    şi din pricina strălucirii măreţiei Sale,
        atunci când El Se va ridica să clatine pământul!
20 În ziua aceea oamenii îşi vor arunca,
    la cârtiţe şi la lilieci,
idolii de argint şi de aur,
    pe care şi-i făcuseră ca să li se închine,
21 şi vor intra în peşterile din stânci
    şi în crăpăturile piscurilor
de groaza Domnului
    şi din pricina strălucirii măreţiei Sale,
        atunci când El se va ridica să clatine pământul!

22 Nu vă mai încredeţi în om!
    El are doar suflare în nări.
        Căci de ce să fie luat el în seamă!?

Footnotes

  1. Isaia 2:6 Cercetarea, prin tot felul de semne, a lucrurilor ascunse şi a viitorului
  2. Isaia 2:9 Sau: nu-i ridica
  3. Isaia 2:16 Sau: corăbii de negoţ; Tarşiş era probabil cea mai îndepărtată colonie feniciană în acea vreme, situată în Spania ori Sardinia. De aceea, o „corabie de Tarşiş“ putea fi una solidă, în stare să transporte marfă la distanţe mari
  4. Isaia 2:16 Sensul termenului ebraic este nesigur