Isaia 66

Judecată şi speranţă

1„Aşa vorbeşte Domnul:

«Cerul este tronul Meu,
    iar pământul este aşternutul picioarelor Mele!
Unde deci Mi-aţi putea zidi voi Mie o casă?
    Sau unde va fi locul Meu de odihnă?
Mâna Mea a făcut toate aceste lucruri
    şi aşa au luat fiinţă toate[a],
        zice Domnul.

Iată însă omul spre care voi privi:
    spre cel umil şi smerit în duh,
        spre cel ce se cutremură la Cuvântul Meu.

Oricine înjunghie un bou
    nu este mai bun decât cel care omoară un om;
oricine jertfeşte un miel
    nu este mai bun decât cel care rupe gâtul unui câine;
oricine aduce un dar de mâncare
    nu este mai bun decât cel ce aduce ca jertfă sângele unui porc
şi oricine arde tămâie ca aducere-aminte
    nu este mai bun decât cel ce binecuvântează un idol.
Aceştia şi-au ales propriile căi,
    iar sufletul lor găseşte plăcere în urâciunile lor.
De aceea şi Eu voi alege să mă port aspru cu ei
    şi să aduc peste ei lucrurile de care se tem,
căci atunci când am chemat, nici unul n-a răspuns,
    atunci când am vorbit, n-au ascultat,
ci au făcut ceea ce este rău în ochii Mei
    şi au ales ce nu-Mi place.»

Ascultaţi Cuvântul Domnului,
    voi, care tremuraţi la Cuvântul Său:
«Fraţii voştri, care vă urăsc
    şi vă resping din pricina Numelui Meu, au zis:
‘Să fie slăvit Domnul!
    Să vă vedem bucuria!’
        Totuşi ei vor fi făcuţi de ruşine.
Ascultaţi! Un zgomot se aude din cetate!
    Un glas se aude din Templu!
Este glasul Domnului,
    răsplătind din plin duşmanilor Săi!

Înainte de a simţi dureri,
    ea a născut;
înainte ca durerile să-i vină,
    ea a născut un fiu!
Cine a mai auzit una ca asta?!
    Cine a mai văzut asemenea lucruri?!
Se poate naşte oare o ţară
    într-o singură zi?!
Se poate oare ca un neam să fie adus la viaţă

aşa, într-o clipă?!

Şi totuşi, abia au apucat-o durerile,
    că Sionul şi-a şi născut fiii.
Să aduc până la clipa naşterii şi să nu las să se nască?!
    zice Domnul.
Să opresc oare naşterea, Eu, Care fac să se nască?!»
    zice Dumnezeul tău.

10 Bucuraţi-vă împreună cu Ierusalimul! Fiţi veseli pentru el,
    toţi cei ce-l iubiţi!
Bucuraţi-vă împreună cu el în veselie,
    toţi aceia care aţi plâns pentru el,
11 ca să fiţi hrăniţi şi săturaţi
    la sânul lui mângâietor,
ca să beţi din plin şi să vă desfătaţi
    de abundenţa gloriei lui!

12 Căci aşa vorbeşte Domnul:

«Iată-Mă gata să întind spre el pacea[b],
    asemenea unui râu,
şi bogăţia neamurilor,
    asemenea unui şuvoi care se revarsă!
Veţi fi alăptaţi şi purtaţi pe braţe,
    veţi fi dezmierdaţi pe genunchi.
13 Aşa cum o mamă îşi mângâie copilul,
    aşa vă voi mângâia şi Eu
        şi veţi fi mângâiaţi în Ierusalim.»

14 Când veţi vedea aceasta, inima vi se va bucura,
    iar trupul vi se va revigora asemenea ierbii proaspete;
se va cunoaşte atunci că mâna Domnului este cu robii Săi,
    iar mânia Sa este împotriva duşmanilor Săi.
15 Căci, iată! Domnul vine într-un foc,
    iar carele Sale sunt ca un vârtej!
El vine ca să răsplătească, dezlănţuindu-Şi mânia printr-o aprigă furie
    şi mustrarea, prin flăcări de foc.
16 Căci prin foc şi sabie Îşi va aduce Domnul judecata
    asupra tuturor oamenilor
        şi mulţi vor fi cei ucişi de Domnul.

17 «Cei ce se sfinţesc şi se curăţesc pentru a intra în grădini,
    mergând unul câte unul[c]
în mijlocul celor ce mănâncă carne de porc,
    şoareci şi alte animale scârboase,
        vor pieri împreună, zice Domnul.

18 Căci din cauza faptelor şi a gândurilor lor[d] vin să adun toate neamurile şi limbile. Ele vor veni şi vor vedea slava Mea! 19 Voi pune un semn între ei şi voi trimite pe unii dintre supravieţuitori la neamuri: la Tarşiş, la Put[e] şi la cei din Lud[f] – iscusiţi în mânuirea arcului – la Tubal şi la Iavan[g], până în ţinuturile de lângă mare îndepărtate, care n-au auzit vorbindu-se de Mine şi nici nu Mi-au văzut slava. Ei vor vesti slava Mea printre neamuri. 20 Ei îi vor aduce dintre neamuri pe toţi fraţii voştri ca dar închinat Domnului; îi vor aduce pe cai, în care, în căruţe, pe catâri şi pe cămile, la muntele Meu cel sfânt, zice Domnul, aşa cum israeliţii aduc un dar de mâncare într-un vas curat la Casa Domnului. 21 Iar pe unii dintre ei îi voi lua ca preoţi şi leviţi, zice Domnul.

22 Căci aşa cum cerurile cele noi
    şi pământul cel nou, pe care le fac,
vor dăinui înaintea Mea, zice Domnul,
    tot aşa vor dăinui şi urmaşii[h] şi numele vostru.
23 De la o lună nouă la cealaltă
    şi de la un Sabat la celălalt,
orice făptură va veni
    şi Mi se va închina, zice Domnul.
24 Vor ieşi şi vor vedea
    hoiturile celor ce s-au răzvrătit împotriva Mea;
căci viermele lor nu va muri,
    focul lor nu se va stinge
        şi vor fi pricină de repulsie pentru orice făptură.»“

Footnotes

  1. Isaia 66:2 TM; LXX: şi astfel toate Îmi aparţin
  2. Isaia 66:12 Sau: prosperitatea
  3. Isaia 66:17 Se referă probabil la o procesiune care urmează un idol
  4. Isaia 66:18 Sau: în ciuda; sensul acestei propoziţii în ebraică este nesigur; LXX: Căci Eu cunosc faptele şi gândurile lor şi
  5. Isaia 66:19 libieni, cf. câtorva mss LXX şi Ier. 46:9; TM: Pul
  6. Isaia 66:19 Lidia; posibil şi un neam din nordul Africii (vezi Gen. 10:13)
  7. Isaia 66:19 grecii
  8. Isaia 66:22 Lit.: sămânţa; vezi nota de la 53:10