Isaia 57

¹Cel drept piere
    şi nimănui nu-i pasă.
Oamenii devotaţi sunt luaţi
    şi nimeni nu înţelege
că cei drepţi sunt luaţi
    pentru a fi cruţaţi de nenorocire.
² Cei ce umblă drept
    vor avea parte de pace
        şi se vor odihni în culcuşurile lor.

³ «Cât despre voi, veniţi încoace,
    fii de vrăjitoare,
        odrasle din bărbat adulter şi femeie prostituată!
⁴ De cine credeţi că vă bateţi joc?
    Împotriva cui credeţi că rânjiţi
        şi scoateţi limba?
Nu sunteţi decât nişte copii ai nelegiuirii,
    nişte odrasle ale minciunii,
⁵ care vă aprindeţi de poftă printre stejari
    şi sub orice copac verde,
care vă sacrificaţi copiii în văi,
    printre stânci.
⁶ Idolii din pietrele netede ale văii sunt moştenirea ta;
    ei, da, ei sunt soarta ta.
Lor le torni jertfe de băutură
    şi le aduci daruri de mâncare.
        Să fiu Eu oare îndurător la vederea acestor fapte?
⁷ Ţi-ai aşezat patul
    pe un munte înalt şi semeţ
şi acolo te-ai urcat
    ca să aduci jertfă.
⁸ În spatele uşii şi al tocului ei
    ţi-ai aşezat simbolul păgân.
Uitând de Mine, ţi-ai dezvelit patul,
    te-ai suit în el şi l-ai făcut primitor.
Ai făcut o înţelegere cu ei,
    le-ai iubit patul
        şi le-ai privit goliciunea.
⁹ Te-ai dus la Moleh^[a] cu untdelemn,
    ţi-ai înmulţit parfumurile,
ţi-ai trimis ambasadori până departe,
    i-ai trimis chiar până în Locuinţa Morţilor.
¹⁰ Ai obosit de atâtea hoinăreli,
    dar nu zici: ‘Renunţ!’
Te afli încă în putere
    şi de aceea nu eşti sleit.

¹¹ De cine te-ai înspăimântat şi te-ai temut atât,
    încât să minţi,
să nu-ţi mai aminteşti de Mine
    şi nici măcar să nu te mai gândeşti la Mine?
Pentru că multă vreme am tăcut,
    de aceea nu te temi de Mine.
¹² Voi face cunoscute însă dreptatea ta şi faptele tale,
    dar ele nu îţi vor fi de folos.
¹³ Când vei striga după ajutor,
    să te scape mulţimea ta de idoli!
Pe toţi îi va risipi însă vântul
    şi o simplă suflare îi va spulbera,
dar cel ce caută refugiu în Mine va moşteni ţara
    şi va stăpâni muntele Meu cel sfânt.»“

«Construiţi! Construiţi! Pregătiţi un drum!
    Înlăturaţi orice obstacol din calea poporului Meu!»
¹⁵ Căci aşa vorbeşte Cel Preaînalt şi Cel Preaînălţat,
    Cel Ce trăieşte veşnic şi al Cărui Nume este sfânt:
«Eu locuiesc într-un loc înalt şi sfânt,
    dar sunt şi cu cel zdrobit şi smerit în duh,
ca să înviorez duhurile celor smeriţi
    şi inimile celor zdrobiţi.
¹⁶ Nu voi certa pe vecie
    şi nu voi fi pentru totdeauna mânios,
pentru că atunci duhul şi sufletele pe care le-am făcut
    ar leşina înaintea Mea.
¹⁷ M-am mâniat din cauza păcatului lăcomiei lui;
    l-am pedepsit şi, de mânie, Mi-am ascuns faţa,
        dar el a continuat, răzvrătit, să umble pe căile alese de inima lui.
¹⁸ Am văzut cum s-a purtat, dar îl voi vindeca,
    îl voi călăuzi, şi-i voi aduce mângâiere,
lui şi celor ce-l jelesc,
¹⁹     creând laudă pe buzele lor.
Pace, pace celui de departe şi celui de aproape,
    zice Domnul. Eu îl voi vindeca!
²⁰ Dar cei răi sunt ca marea agitată,
    care nu se poate linişti
        şi ale cărei valuri aruncă numai noroi şi mâl.

²¹ Pentru cei răi nu este pace, zice Dumnezeul meu.