Ziua răzbunării Domnului şi a răscumpărării
1– Cine este Acesta, Care vine din Edom,
Care vine cu hainele roşii din Boţra?!
Cine este Acesta, înveşmântat atât de frumos,
păşind atât de plin de putere?!
– Eu sunt, Cel Ce vorbesc cu dreptate
şi Care am putere să mântuiesc!
2 – De ce-Ţi sunt hainele roşii
şi veşmintele ca ale unuia care calcă în teasc?
3 – Eu singur am călcat în teasc,
iar dintre popoare n-a fost nimeni cu Mine.
Le-am călcat în mânia Mea,
le-am călcat în picioare în furia Mea.
Sângele lor Mi-a stropit hainele,
astfel că pe toate Mi le-am pătat.
4 Căci ziua răzbunării era în inima Mea
şi anul răscumpărării Mele sosise.
5 M-am uitat şi nu era nimeni să Mă ajute;
am fost uimit căci nu era nimeni să Mă sprijine;
prin urmare, puterea Mea Mi-a adus izbândă
şi mânia Mea M-a sprijinit.
6 Am călcat în picioare popoare în mânia Mea,
le-am îmbătat în furia Mea
şi le-am vărsat sângele pe pământ.
Laudă şi mărturisire
7 „Voi vesti îndurările Domnului
şi isprăvile Domnului,
potrivit cu tot ceea ce a făcut Domnul pentru noi;
voi vesti marea Lui bunătate
faţă de Casa lui Israel,
pe care i-a arătat-o potrivit îndurării Sale
şi potrivit bogăţiei dragostei Lui.
8 El a zis: «Negreşit, ei sunt poporul Meu,
fiii care nu Mă vor trăda»,
şi astfel El a devenit Mântuitorul lor.
9 În tot ce au suferit,
a suferit împreună cu ei,
iar Îngerul Prezenţei Sale i-a izbăvit.
În dragostea şi în mila Sa
El i-a răscumpărat;
i-a ridicat şi i-a purtat
în toate zilele din vechime.
10 Dar ei s-au răzvrătit
şi L-au întristat pe Duhul Său cel Sfânt.
De aceea El S-a făcut duşmanul lor
şi a luptat El Însuşi împotriva lor.
11 Atunci ei şi-au adus aminte[a] de zilele străvechi,
de zilele când Moise Îi conducea poporul.
Unde este Acela Care i-a trecut prin mare
împreună cu păstorul turmei Sale?
Unde este Acela Care a pus printre ei
Duhul Său cel Sfânt,
12 Acela Care Şi-a trimis braţul slăvit
să-i fie mână dreaptă lui Moise,
Acela Care a despărţit apele înaintea lor
pentru a-Şi face un renume veşnic,
13 Acela Care i-a condus prin adâncuri?
Asemenea unui cal ce aleargă prin pustie,
ei nu s-au împiedicat
14 şi asemenea unor vite ce coboară în câmpie,
aşa i-a condus Duhul Domnului la odihnă.
În felul acesta Ţi-ai călăuzit Tu poporul,
pentru a-Ţi face un Nume slăvit.
15 Priveşte din ceruri şi vezi,
din Locuinţa Ta sfântă şi slăvită!
Unde-Ţi sunt râvna şi puterea?
Fiorul Tău lăuntric şi compasiunea Ta
s-au retras de la mine.
16 Totuşi Tu eşti Tatăl nostru,
chiar dacă Avraam nu ne cunoaşte,
chiar dacă Israel nu ne recunoaşte;
Tu, Doamne, eşti Tatăl nostru,
din vechime Tu Te numeşti «Răscumpărătorul nostru»!
17 De ce, Doamne, ne-ai făcut să rătăcim de la căile Tale?
De ce ne-ai împietrit inimile, ca să nu ne mai temem de Tine?
Întoarce-Te, de dragul robilor Tăi,
de dragul seminţiilor ce-Ţi sunt moştenire!
18 Pentru puţină vreme poporul Tău cel sfânt a avut parte de Lăcaşul Tău,
dar acum duşmanii noştri l-au călcat în picioare.
19 Am fost multă vreme ca unii care nu erau sub stăpânirea Ta,
ca unii peste care nu era chemat Numele Tău.[b]
Footnotes
- Isaia 63:11 Sau: Fie ca El să-Şi aducă aminte
- Isaia 63:19 Sau: Suntem ai Tăi din vechime; / peste ei însă nu ai stăpânit, / iar ei nu au purtat Numele Tău.