Isaia 16

¹Trimiteţi miei drept tribut
    conducătorului ţării,
din Sela, pe drumul pustiei,
    la muntele fiicei Sionului.
²Ca nişte păsări alungate,
    izgonite din cuib,
aşa sunt fiicele Moabului
    la vadurile Arnonului.

³«Dă-ne un sfat!
    Hotărăşte ceva!
Întinde-ţi umbra în mijlocul zilei
    şi prefă-o în noapte!
Ascunde-i pe cei izgoniţi
    şi nu-i trăda pe fugari!
⁴Primeşte-i pe deportaţii Moabului
    să locuiască cu tine!
Fii un refugiu pentru ei
    în faţa nimicitorului!»

Când asupritorul va înceta,
    când nimicirea va lua sfârşit
        şi prădătorul va lăsa ţara în pace,
⁵atunci, prin îndurare^[a], va fi întemeiat un tron
    pe care va domni cu credincioşie
        cineva din Cortul lui David,
    un judecător care caută să judece drept
        şi este plin de râvnă pentru dreptate.

⁶Am auzit de mândria Moabului –
    cât este el de mândru! –
de fala sa, de trufia şi de aroganţa sa,
    dar laudele lui sunt minciuni.
⁷De aceea bocesc moabiţii,
    văitându-se toţi pentru Moab.
Bociţi şi fiţi adânc mâhniţi
    pentru oamenii^[b] din Chir-Hareset!
⁸Căci câmpiile Heşbonului se usucă
    la fel ca şi viile din Sibma.
Domnitorii neamurilor
    au distrus cele mai alese viţe,
care cândva ajungeau până la Iazer,
    fiind răspândite până spre pustie.
Mlădiţele ei se întindeau
    şi ajungeau până la mare^[c].
⁹De aceea plâng împreună cu Iazerul
    pentru viile din Sibma.
O, Heşbon! O, Eleale!
    Vă ud cu lacrimile Mele!
Căci strigătul de bucurie
    scos de voi la culesul fructelor şi la seceriş a încetat.
¹⁰Bucuria şi veselia au dispărut din livezi;
    în vii nu se mai cântă şi nu se mai chiuie de bucurie;
nimeni nu mai zdrobeşte vinul în teascuri,
    căci am făcut să înceteze strigătele de bucurie.
¹¹De aceea, ca o liră Îmi plânge inima pentru Moab
    şi sufletul Mi se tânguie pentru Chir-Hareset.
¹²Moab va fi văzut
    trudindu-se pe înălţimi,
venind la altar să se roage,
    însă nu va primi nimic.