Judecată şi speranţă
1„Aşa vorbeşte Domnul:
«Cerul este tronul Meu,
iar pământul este aşternutul picioarelor Mele!
Unde deci Mi-aţi putea zidi voi Mie o casă?
Sau unde va fi locul Meu de odihnă?
2Mâna Mea a făcut toate aceste lucruri
şi aşa au luat fiinţă toate[a],
zice Domnul.
Iată însă omul spre care voi privi:
spre cel umil şi smerit în duh,
spre cel ce se cutremură la Cuvântul Meu.
3Oricine înjunghie un bou
nu este mai bun decât cel care omoară un om;
oricine jertfeşte un miel
nu este mai bun decât cel care rupe gâtul unui câine;
oricine aduce un dar de mâncare
nu este mai bun decât cel ce aduce ca jertfă sângele unui porc
şi oricine arde tămâie ca aducere-aminte
nu este mai bun decât cel ce binecuvântează un idol.
Aceştia şi-au ales propriile căi,
iar sufletul lor găseşte plăcere în urâciunile lor.
4De aceea şi Eu voi alege să mă port aspru cu ei
şi să aduc peste ei lucrurile de care se tem,
căci atunci când am chemat, nici unul n-a răspuns,
atunci când am vorbit, n-au ascultat,
ci au făcut ceea ce este rău în ochii Mei
şi au ales ce nu-Mi place.»
5Ascultaţi Cuvântul Domnului,
voi, care tremuraţi la Cuvântul Său:
«Fraţii voştri, care vă urăsc
şi vă resping din pricina Numelui Meu, au zis:
‘Să fie slăvit Domnul!
Să vă vedem bucuria!’
Totuşi ei vor fi făcuţi de ruşine.
6Ascultaţi! Un zgomot se aude din cetate!
Un glas se aude din Templu!
Este glasul Domnului,
răsplătind din plin duşmanilor Săi!
7Înainte de a simţi dureri,
ea a născut;
înainte ca durerile să-i vină,
ea a născut un fiu!
8Cine a mai auzit una ca asta?!
Cine a mai văzut asemenea lucruri?!
Se poate naşte oare o ţară
într-o singură zi?!
Se poate oare ca un neam să fie adus la viaţă
aşa, într-o clipă?!
Şi totuşi, abia au apucat-o durerile,
că Sionul şi-a şi născut fiii.
9Să aduc până la clipa naşterii şi să nu las să se nască?!
zice Domnul.
Să opresc oare naşterea, Eu, Care fac să se nască?!»
zice Dumnezeul tău.
10Bucuraţi-vă împreună cu Ierusalimul! Fiţi veseli pentru el,
toţi cei ce-l iubiţi!
Bucuraţi-vă împreună cu el în veselie,
toţi aceia care aţi plâns pentru el,
11ca să fiţi hrăniţi şi săturaţi
la sânul lui mângâietor,
ca să beţi din plin şi să vă desfătaţi
de abundenţa gloriei lui!
12Căci aşa vorbeşte Domnul:
«Iată-Mă gata să întind spre el pacea[b],
asemenea unui râu,
şi bogăţia neamurilor,
asemenea unui şuvoi care se revarsă!
Veţi fi alăptaţi şi purtaţi pe braţe,
veţi fi dezmierdaţi pe genunchi.
13Aşa cum o mamă îşi mângâie copilul,
aşa vă voi mângâia şi Eu
şi veţi fi mângâiaţi în Ierusalim.»
14Când veţi vedea aceasta, inima vi se va bucura,
iar trupul vi se va revigora asemenea ierbii proaspete;
se va cunoaşte atunci că mâna Domnului este cu robii Săi,
iar mânia Sa este împotriva duşmanilor Săi.
15Căci, iată! Domnul vine într-un foc,
iar carele Sale sunt ca un vârtej!
El vine ca să răsplătească, dezlănţuindu-Şi mânia printr-o aprigă furie
şi mustrarea, prin flăcări de foc.
16Căci prin foc şi sabie Îşi va aduce Domnul judecata
asupra tuturor oamenilor
şi mulţi vor fi cei ucişi de Domnul.
17«Cei ce se sfinţesc şi se curăţesc pentru a intra în grădini,
mergând unul câte unul[c]
în mijlocul celor ce mănâncă carne de porc,
şoareci şi alte animale scârboase,
vor pieri împreună, zice Domnul.
18Căci din cauza faptelor şi a gândurilor lor[d] vin să adun toate neamurile şi limbile. Ele vor veni şi vor vedea slava Mea! 19Voi pune un semn între ei şi voi trimite pe unii dintre supravieţuitori la neamuri: la Tarşiş, la Put[e] şi la cei din Lud[f] – iscusiţi în mânuirea arcului – la Tubal şi la Iavan[g], până în ţinuturile de lângă mare îndepărtate, care n-au auzit vorbindu-se de Mine şi nici nu Mi-au văzut slava. Ei vor vesti slava Mea printre neamuri. 20Ei îi vor aduce dintre neamuri pe toţi fraţii voştri ca dar închinat Domnului; îi vor aduce pe cai, în care, în căruţe, pe catâri şi pe cămile, la muntele Meu cel sfânt, zice Domnul, aşa cum israeliţii aduc un dar de mâncare într-un vas curat la Casa Domnului. 21Iar pe unii dintre ei îi voi lua ca preoţi şi leviţi, zice Domnul.
22Căci aşa cum cerurile cele noi
şi pământul cel nou, pe care le fac,
vor dăinui înaintea Mea, zice Domnul,
tot aşa vor dăinui şi urmaşii[h] şi numele vostru.
23De la o lună nouă la cealaltă
şi de la un Sabat la celălalt,
orice făptură va veni
şi Mi se va închina, zice Domnul.
24Vor ieşi şi vor vedea
hoiturile celor ce s-au răzvrătit împotriva Mea;
căci viermele lor nu va muri,
focul lor nu se va stinge
şi vor fi pricină de repulsie pentru orice făptură.»“