Primul discurs al lui Bildad din Şuah
1Atunci Bildad din Şuah a luat cuvântul şi a zis:
2„Până când vei mai vorbi astfel
şi până când vor fi cuvintele tale ca un vânt năprasnic?
3Oare va perverti Dumnezeu judecata dreaptă?
Va perverti Cel Atotputernic ce e drept?
4Dacă fiii tăi au păcătuit împotriva Lui,
El i-a pedepsit pentru păcatul lor.
5Dacă tu Îl cauţi pe Dumnezeu
şi te rogi Celui Atotputernic,
6dacă eşti curat şi drept,
cu siguranţă, El Însuşi te va apăra
şi-ţi va da înapoi locuinţa dreptăţii tale.
7Deşi începutul tău a fost neînsemnat,
zilele tale de pe urmă vor fi prospere.
8Întreabă generaţiile anterioare
şi află ce-au învăţat părinţii lor,
9pentru că noi suntem doar de ieri şi nu ştim nimic,
iar zilele noastre pe pământ sunt doar o umbră.
10Oare nu te vor învăţa şi nu-ţi vor spune
şi nu vor scoate ei cuvinte din mintea lor?
11Creşte papirusul unde nu este mlaştină?
Creşte trestia unde nu este apă?
12Pe când este încă verde şi netăiată,
se usucă mai repede ca iarba.
13Aşa sunt căile celor ce uită pe Dumnezeu;
aşa piere nădejdea celui lipsit de evlavie.
14Încrederea lui este ca un fir subţire[a]
şi sprijinul lui este ca pânza unui păianjen.
15Se bizuie pe casa lui, dar ea nu este tare,
se prinde de ea, dar ea nu ţine.
16El este ca o plantă plină de sevă în lumina soarelui,
care îşi întinde ramurile deasupra grădinii,
17îşi ţese rădăcinile printre pietre,
caută un loc între stânci.
18Dar când e smulsă din locul ei,
locul acela îi spune: «Nu te-am văzut niciodată!»
19Aceasta este bucuria căii ei[b],
iar din pământ vor răsări altele.[c]